My Own and Private...Independence Day

Cand eram mica, eram fascinata de uniforme. De-aia cantam cat era ziua de mare "Trecea fanfara militaraaaa/ In frunte c-un tambur majoor..."..mai ziceam ceva si de mustacioara lui dar nu imi amintesc toate versurile. Impreuna cu mine canta si Dan Spataru, fie-i tarana usoara.
Acum o jumatate de ora (este ora 5.53 AM) m-a trezit un uruit ingrozitor. Vrrrrrrruuuum, brrrrrrrrr, vibrau peretii, podelele, patul, perna. Si eu cu ele. Am sarit din pat pe balcon, crezand ca trece vreun elicopter printre blocuri (au venit extraterestrii! trec pe Turda?! take me!! take me!! ). Chioara de somn, nu stiam incotro sa ma uit, in sus sau in jos. Zgomotul ingrozitor era spre capatul blocului, nu vedeam de balcoane, dar pe strada erau masini "de-alea de defilare". Cu stegulete tricoloree, rachetute (cross my hart, mi-au trecut rachetele pe sub balcon!), luminite, tot tacamul. Si, ca de obicei pe Turda, era coloana blocata. Sau stateau la semafor, nu m-am prins exact. Am sarit inapoi in pat, parca mai trecuse galagia. Acum zgomotul tramvaiului-metrou-usor este un ciripit de pasarele. Ambulantele sunt serenade solitare in noapte. Claxoanele isterice ale celor care asteapta sa intre pe Podul Grant...sunt soapte de iubire. Deci, m-am bagat la loc sub pilota calda.
Dar nu pentru mult! Uruitul de sus-jos se aude din nou! Sar imediat din pat, asa ceva nu trebuie ratat! in picioarele goale si maieu cu bretele,la 5 grade si 5 dimineata, admir inca o coloana militara. Am vazut si sursa zgomotului: o masina lunga-lata, ca o cutie de conserve, urata rau, vopsita fara inspiratie.. "Cred ca este un dispozitiv anti-radar", mi-am spus. Am bombanit cutia de conserve..daca tot eram pe balcon, am stat sa le vad pe toate (de cate ori va trec rachete pe sub balcon, ia sa aud?!), am mai vazut niste rachete (aratau ca legaturile de ceapa verde...), alte masini cu stegulete, si gata. Apoi m-am gandit ca nu sunt deloc inspirati, la razboi iei inamicul prin surprindere, nu il anunti cu 3 kilometri inainte ca vii. E adevarat ca nu stiam daca zgomotul venea de sus sau de jos...deci e si asta o tactica.
Ahaa, deci vom avea defilare! Baieti, pregatiti-va zambetul de 1 Decembrie! Vin sa va fotografiez!
si BUNAA DIMINEATA! este ora 06.14.

Recesiune

Mihaela, colega mea de apartament, s-a gandit sa ne facem un plan de atac pentru recesiunea care ne bate la usa. Intai, consumam apa mai putina: in loc de baie, facem dus. Nu in fiecare zi, spalam numai esentialul. Nici sosetele nu le mai spalam zilnic, le aerisim si le luam la purtat si a doua zi (pfui!).
Ne demachiem pe rand, folosim acelasi cotton pad (ioi!, brr).
Uleiul folosit nu-l mai aruncam, il reciclam. Facem sapun!
Folosim cam multe servetele. Nu stiu cum am putea recicla servetelele in care ne-am suflat nasul...oare de ingrasamant la flori sunt bune?..aaa, apropos de flori: in loc de flori, Mihaela propune sa punem patrunjel. Si niste morcovi,muulti morcovi.. dar atunci imi scot si eu trandafirul japonez din ghiveci..poate pun o varza in loc...Miha zice sa pun doua, una alba si una rosie, pentru feng shui. Si daca ne cresc morcovii suficient de vanjosi pana la Craciun, agatam si niste globuri!
Dupa ce se face varza, o punem la murat pe balcon. Sper sa nu alungam porumbeii care dorm pe dulapul de la strabunu', avem nevoie de ei pentru ingrasaminte.
Tot pe balcon ar fi o idee sa punem un bideu. Sa nu mai dam banii pe odorizant pentru baie...aa, si albine tot pe balcon..unde mai intai am plantat un tei, am uitat sa spun. Deci: tei pt ceai si ca sa trecem peste recesiune cu calm; albine pentru miere si ceara de epilat; aa, idee de tinut minte: de cautat prieteni pensionari care au bilete gratuite la tratament!
Cica folosim cam multe pungi de gunoi. Cred ca vom arunca numai continutul, punga o pastram, cand se rupe o lipim si tot asa, pana se rupe de tot.
Tot din teiul de pe balcon facem linguri (acum avem linguri de bambus pentru mancare..fitze, nu gluma! ).
Tot din motive de recesiune, nu mai iesim intai la o prajitura, apoi la film, apoi in parc...nu, acum chemam pe toata lumea o data, acasa, costa mult sa ne machiem, sa ne parfumam, deci nu vom face risipa aceasta de mai multe ori. O data si bine.
"Si, daca tot vine, cat tine recesiunea asta? Cica frunzele de nuc sunt bune de vopsit parul. Punem si un nuc langa tei?"
si "porumbeii astia nu fac oua??"

Greturi de sezon

Uneori cand prezentul ma apasa, ma intorc in trecut. Azi mi-am amintit de supa mamei mele, de cand eram mica, si imi placea sa vad in farfurie un morcov mare "ca sa vezi bine". Azi am taiat si eu la fel morcovii, desi nu imi aminteam exact de ce ii las mari...Supa de care imi amintesc bine este cea dintr-o duminica de iarna, in care ne dusese tata la un spectacol de circ, pe mine si pe fratele meu. Pana la intoarcere, zapada cotropise orasul, si daca acum e aglomeratie si parca toti uita sa conduca atunci cand ninge, acum aproape treizeci de ani nu mai era nici tipenie, de transport in comun nu mai vorbesc. Si pentru ca trebuia sa ajungem de la circ in Drumul Taberei, tata s-a inarmat cu rabdare si cu noi de mana a inceput sa taie troeienele. Imi amintesc ca o parte din drum am venit cu un plug care curata zapada, ce eveniment a fost pentru mine si frate-meu!..dar asta a fost putin, ca plugul avea de curatat bulevardul lui, nu venea in Drumul Taberei...asa ca am mers mult pe jos, mie mi s-a parut "infinit de mult". La un momentdat, m-am impiedicat si am cazut pe burta, mi-a placut asa mult zapada pufoasa ca l-am rugat pe tata sa ma lase acolo. Atunci am aflat ca daca te ia somnul in zapada, mori. Noroc cu tata...
Asa ca dupa mult mers, multa zapada, multe povesti, am ajuns acasa, unde mama ne astepta oarecum ingrijorata, ca nu stia nimic de noi. Si in casa mirosea a supa fierbinte, cu morcovi portocalii in ea si stelute deasupra, si frunze de patrunjel...asta e supa de care imi amintesc cel mai tare, dupa ziua de pomina la circ si prin zapada. Sarumana, mamaa!
Azi am gatit ca sa fug de iuresul campaniilor pe care le dai afara pe usa si intra pe geam. In drum spre casa am auzit intamplator, la radio, inceputul conferintei de presa a presedintelui. Ceva despre casele care se vor construi pentru tineri...Care tineri?De ce azi? De ce el? De ce despre subiectul acesta?...m-a cuprins o greata monumentala, care s-a accentuat si mai tare cand am ajuns acasa si aveam o scrisoare de la primarul sectorului, infipta in usa. Bine ca mi-am dat seama, nici nu mai deschid cutia de scrisori in urmatoarele 10 zile. Asa, scrisoarea infipta in usa imi prezenta avantajele unei petitii online pentru nu stiu ce fonduri "pentru noi". Care noi? Cine esti tu care imi trimiti scrisorile astea? Te cunosc? Ma cunosti? De cand suntem "noi" ?
Acum doua zile, mama ma suna si imi spune ca am primit la ei un plic de la Radu Munteanu. Cine e? Am vreun prieten cu numele asta?...printre hohote de ras i-am spus ca e un candidat din colegiul lor, ala cu "Nu cant. Nu tricotez".
Cateodata ma gandesc, in sfanta mea naivitate, daca exista si vreun candidat care isi doreste sa faca ceva doar pentru oameni. Da, ok, si prietenii, familia sunt oameni, nuu?...ok, unul care sa vada mai departe de atat. Care sa zambeasca dimineata pentru ca i-a inflorit ciresul, nu pentru ca i-a crescut contul in banca cu inca un milion de euro. Vreo tanti care face cornulete pentru ca o binedispun, nu care tricoteaza la televizor. Si mamaia mea croseteaza si nu apare la tv. Ma simt agresata. Am oprit televizorul, imi este teama ca si delfinii de pe Discovery vor iesi din apa cu mesaje electorale. Cutia de scrisori e incuiata bine, am aflat ca trebuie sa imping lacatelul nu-stiu-cum ca sa se deschida. Ce bine, va ramane incuiata forever. Pe strada arunc in primul cos materialele electorale. Sincer, mi-e scarba. Si nici un candidat nu spune ca de fapt vom primi multa lamaie.
Ca sa ne taie greata, la ce va gandeati?

Vecina

M-am mutat. Adica acum stau intr-un apartament luminos si cald..si de doua zile incercam timid sa ne imprietenim. Eu recunosc ca sunt regina feng-shui-ului si mai am de rasucit mobile pe aici...am dormit azi noapte cu capul spre sud si m-am trezit buimaca si cu ochii umflati..dar el nu zice nimic. El, adica apartamentul. E cuminte. Si linistit, in ciuda tramvaiului care trece pe strada si a motociclistilor nocturni. Azi mi-a pregatit o surpriza: cand am venit acasa era lumina peste tot, si mirosea a cafea (ieri am rasturnat eu o punguta de cafea prin bucatarie :D ), si era cald si bine. Miroase a mine, adica ma simt acasa, ca un catel care regaseste un miros cunoscut.
Si cu vecinii de peste drum sunt in tatonari. Inca ma mai intreb daca ei vad la mine in casa la fel de multe cate vad eu la ei (si eu sunt mioapa!). Cred ca renunt la perdelele mele suedeze, adica fara..cel putin in bucatarie nu aveam intentia sa blochez lumina cumva...
Acum ma gandesc daca sa trec strada cu o tarta in mana, doar "eu sunt noua vecina!!"
Pe curand. Maine dimineata imi soseste un dulap nou, cu raftulete, agatatori...o poezie, ce mai!

Ariciul balonat

Azi am pierdut putin timpul pe Animal Planet, intre doua reprize de bronzat. Pe butelcuta cu lotiune de plaja scrie ca intre 11-16 este interzisa expunerea la soare, eu m-am gandit ca 12-15 ar fi tocmai bine sa stau la umbra, ca altfel incep sa sfarai.
Asa, pe Animal Planet astazi avem niste povesti care iti rup sufletul: doi boboci de rata au ramas orfani, si era o dilema daca vor fi acceptati de alta mama-rata. Au fost acceptati, we are all happy, iupeee!, o noua familie numeroasa. Smechere ratustele alea mici!
Apoi, si asta e episodul cel mai dragut, a aparut un arici balonat. Da, exact asa, era umflat ca o minge de fotbal. Medicul il consulta, ii da o gaurica si apoi incepe sa-l desumfle incet, asa fiiisss, fisss, exact ca pe o minge de fotbal. Apoi a lasat o asistenta sa termine treaba aceasta, care, cu toata empatia ei pentru animale mici si in pericol, nu si-a putut opri o remarca: "nu credeam ca miroase asa urat aerul care iese din el!.. " Micutul era balonat, ce nu pricepeti?..Iar voi l-ati desumflat ca pe o minge de fotbal, deci era balonat, nu gluma!! Data viitoare sa fie si el mai atent la ce mananca..
Al treilea personaj a fost o bufnita mica, ea avusese un accident de masina. Era cam slabita si a ajuns la recuperare, ca nu mai statea in piciorute, motiv pentru care i s-a adus un fizioterapeut. O tanti fizioterapista din asta care venea in fiecare dimineata, o lua in mana si o punea pe o barna, de unde bufnita mica facea fil fil fil.
Acum avem in grija o vulpita, nu stiu inca ce probleme are dar va tin la curent.
O zi minunata cu animale mici fericite!

Un troller homeless

In weekend veneam voioasa spre casa dupa ce trecusem prin piata si vine spre mine o fetita, cam de 8 ani, foarte hotarata si curatica, care imi cere 6 mii de lei. Fix sase mii. O intreb pentru ce ii trebuie banii (uneori fac asta, nici eu nu stiu de ce intreb..acum cativa ani am intrebat un punker de la National ce face cu banii si mi-a zis ca vrea sa intre la nu stiu ce concert..asa ca i-am dat toti banii care ii mai lipseau sa completeze suma pentru bilet, sa nu mai ceara si la altii..!!!). Revenind la fetita: imi raspunde ca "isi ia ceva de la magazin". Ii dau banii, exact cat mi-a cerut, si o vad cum se intoarce si o ia inaintea mea spre...agentia loto-prono. Am innebunit instantaneu. Eu facusem niste ochi mari mari si ma gandeam ca daca intra la agentia loto, chiar merit un premiu pentru naivitate. Nu a intrat. Sau nu atunci, ca eu am ajuns acasa si nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea. Oricum, ma roade o intrebare: daca o fetita de 8 ani duce un buletin loto completat...tanti de la ghiseu il primeste??
In alta seara, la intrarea in bloc era un troller, din acela de tarat prin gari si aerporturi, cu o patura mare pe el. In zona, un domn cu barba, la costum, care saluta pe toata lumea care venea acasa, mai intreba de sanatate, si la sfarsit iti cerea o tigara sau niste bani. Intai am crezut ca a venit la vreun vecin si inca este pe afara, nu a venit gazda acasa. Dar, cine vine in vizita si cere bani si tigari la vecini?..dar avea troller!!..ok, deci omul era cu bagajele facute..e adevarat ca la un colt geanta pocnise..dar cui ii pasa de astfel de detalii minore?..dupa vreo 30min domnul a renuntat la conversatie, s-a facut liniste si a disparut.
De fapt, am inceput povestile acestea ca sa ajung la alta: langa locul meu de munca, vad uneori pe treptele unui bloc, o plapuma. Frumos impachetata, adica "e patul facut", plapuma a stat acolo cateva zile. Intr-o zi, am vazut-o si pe locatara: o femeie nu foarte in varsta, mai degraba tanara, tunsa scurt. Nu cersea. Citea ziarul!! Am crezut ca se uita la poze, dar dupa 10 min era tot cu ziarul in mana , citea la fel de concentrata. Si, spun inca o data, nu cersea.
Dupa aceste scurte povesti si dupa campania care iti aminteste ca unii cersetori castiga mult mai mult decat te-ai astepta..ce faci? ce simti? faci ce este crestineste? stii pe langa cati "crestini" din acestia trec eu zilnic?

Love is

Sa-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere şi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnă sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi. (Charles Dickens)

Lucruri bune

Se mai intampla si lucruri bune pentru romanii din Italia. Eu i-am cunoscut de curand pe doi dintre ei, Loredana si Dani, care s-au intalnit la 2500km de casa si s-au cununat ieri in fata parintilor si a lui Dumnezeu, la Focsani. Se spune despre anumiti oameni ca isi intalnesc sufletul pereche si sunt niste binecuvantati..nu stiu daca acesta este cazul lor, desi imi doresc sa fie asa, dar cu siguranta si-au intalnit chipul pereche. Este uimitor sa vezi aceiasi ochi rotunzi si albastri pe doua chipuri diferite, acelasi nas, chiar si acelasi zambet, incat te intrebi daca sunt frati sau nu sau cine sunt zambaretii astia doi care se cununa azi?! Le doresc casa de piatra, sa se iubeasca si sa traiasca bucurii si tristeti impreuna, sa nu uite niciodata ca "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta".

O imbratisez cu drag pe soacra mica, Carmen, cea mai tanara soacra mica, mai degraba parea sora miresei decat mama ei. Si pe mama Ana, bunica miresei, cea mai faina ardeleanca din Bucuresti. Si pe Andrei, cel mai cuminte copilut de 7 ani vazut vreodata la o nunta. Sau poate a fost din cauza mea, Andrei stie de la mama Ana ca eu "sunt politista sub acoperire si aflu ce traznai face la scoala" . Nu am rezistat undercover si i-am spus ca nu sunt politista, dar ma indoiesc ca am avut vreun succes fata de ceea ce spune mama Ana. Si ii mai salut pe Teodora, Stefan, dl Aurel, tanti Tanta, unchiu' Vasile, pe toti cei care si-au impartasit bucuria cu mine la acest eveniment de familie. Mi-ar fi placut sa il salut si pe tatal lui Lori, care nu stie ca tocmai a pierdut cea mai importanta zi din viata fiicei lui cu ochi albastri. Cine stie, poate vine la botez!

Azi am fost la film, si m-am intors putin dezamagita. Nu de film, cat de felul in care au fost puse si interpretate situatiile in film, desi, daca ma gandesc de doua ori, totul e doar fictiune. Totul despre sex – filmul imi reaminteste inca o data ceea ce mi s-a spus in diferite feluri in ultimele doua saptamani, cu mai mare violenta, recunosc, si anume este vorba despre woman power. Femeile sunt independente si puternice si autosuficiente. Oare ? Sau poate nu sunt eu asa. Nu ma bucur de independenta mea si de faptul ca « nu am de calcat o tona de camasi » si nu am de ranit baia dupa un nespalat, cel putin asa sunt priviti fostii parteneri de viata in viziunea prietenelor mele.
Eu imi doresc sa framant paine si sa simt mirosul de copt in casa, nu stiu de ce, dar din toata bucataria cel mai erotic gest mi se pare acela de a framanta aluatul de paine. Sau de cozonac. Acum 3 ani am incercat sa fac singura cozonac si au iesit doi cozonacei cuminti, nu au fost ei cei mai crescuti si pufosei pentru ca nu am avut rabdare sa-i framant suficient, dar cu siguranta au fost cei mai gustosi pentru mine, si facuti cu mult drag si entuziasm. Ce daca robotul de bucatarie a inceput sa scoata fum pt ca nu stiam exact cat timp trebuie sa amestec ingredientele, si toata bucataria era plina de faina si vase lipicioase, la sfarsit mirosea divin iar eu eram fericita printre cozonacii mei.
Si sa am cu cine imparti micul dejun, sa storc portocale si grapefruit nu doar din motive de dieta, sa povestesc dimineata ce tocmai am visat si sa radem impreuna ! Sunt o visatoare. Si am vise frumoase.

Probabil ca e ceva ce imi scapa. In ultimele doua saptamani am fost asaltata de sfaturi anti-relatie, anti-casatorie..probabil chiar este ceva nociv aici dar numai eu nu vad. Revenind la film : trebuie sa-l vezi, altfel nu stii despre ce vorbesc.

Am vazut “Totul despre sex – filmul” si am aflat multe, nu despre sex, e adevarat. Ma gandeam cum ar reactiona femeile daca ar exista un astfel de film in care personajele principale sa fie barbati: vaaai, ce misogini! Vaaai, ce nemernici! Vaaai…si of…si aoleu!Eu recunosc ca am avut parte de o noapte nedormita si cateva revelatii importante dupa film, se pare ca am intrat in zodia revelatiilor, am parte de ele din ce in ce mai des. In primul rand, am aflat ca barbatii sunt si ei fiinte umane! Uau! Da, am devenit avocata barbatilor peste noapte. Acum recunosc ca mi-e putin rusine dupa ce am vazut filmul, pentru ca personajele sunt considerate modele si multe incercam sa fim ca ele, macar un pic. Modele pe care imi permit sa le critic.Miranda, mama-femeie-de-cariera, care face o mega scena si in doi timpi si trei miscari renunta la sotul si tatal copilului ei cand acesta ii marturiseste plin de remuscari ca a facut sex cu alta femeie. Si asta din cauza ca ea il refuza tot timpul. Adica nu il refuza azi, maine , poimaine, ci cam 6 luni la rand!! Si ea s-a simtit teribil de inselata !!! Poftiiiiim??? Cand chiar prietena o atentioneaza ca i-a crescut parul pe unde nu trebuie inacceptabil de mult…tot ea cu gura mare si sufletul rupt in doua. Heloooo, cucoanaaa!! Ti-ai tratat barbatul cu curu’ (nici macar) iar cand are curajul sa-ti spuna ce-l macina, si da dovada de incredere, ca pana la urma despre asta este vorba, ea isi ia geanta si pleaca. Teribil de ranita! Samantha viseaza in continuare la barbati picanti pe care ii rontaie ca pe sticksuri, si renunta la un mascul dupa care ar ofta jumatate de mapamond doar ca sa se simta independenta. Independenta?? Adica singura? Cine isi doreste asa ceva? Eu nu. De cand cu valurile de feminism si afirmarea identitatii femeii, a devenit un motto dorinta aceasta de independenta si “de ce sa calci camasi fara numar cand poti sa iesi in oras cu prietenele? “ Chiar, de ce? In primul rand, exista Nufarul. Si in al doilea rand, faci asta pentru omul care te tine in brate noaptea si iti face cafea dimineata si te saruta cand esti somnoroasa si ciufulita. Si iti arata ce bun sofer este el cand mergeti la munte si te ia ameteala pe serpentine, apoi iti cara rucsacul in care tu ai pus jumatate de sifonier. Si uita de ziua ta de nastere dar iti cumpara o galeata de flori fara nici un motiv. Si nu, nu este el “porcul ala nespalat” pentru ca daca gandesti asa despre el…exact asta primesti.
Mda...ma tot gandesc ca nu e deloc usor sa fii barbat cu atatea nebune in jur...ba e chiar teribil de complicat. Oare pentru ei scrie cineva reviste gen Avantaje si Cosmopolitan? in care sa afle "secrete pentru o vara fierbinte"..care oricum e fierbinte, sunt 37 grade la umbra.. In urma cu ceva timp aveam un prieten care isi tinea teancul de reviste "barbatesti" in baie, pe cosul de rufe. Si cand ajungeam in baia lui stateam o gramada sa ma documentez din FHM, Men's Health si ce mai gaseam pe acolo, de obicei radeam pe infundate si dupa lectura "interzisa" imi era jena sa-l intreb daca el pune in practica vreunul din sfaturile "profesioniste" de acolo. Nu cred ca le-a pus in practica..abdomen plat n-a avut niciodata...desi isi cumparase banca pentru abdomene :))
Saptamana trecuta am avut parte de mai multe sedinte prietenesti, de la afirmatii de genul "esti o visatoare si iti doresti lucruri ideale, de-asta ai parte numai de dezamagiri" pana la "auzi Ortansa, ma plictisesti cu discutia despre tipul asta, despre mine nu vorbesti la fel de mult!"
Aceasta a fost una dintre revelatii, am devenit avocatul "adversarului". Care nu mai este adversar deloc, incepand de noaptea trecuta. Stii, nu trebuie sa-i demonstrez nimic, tot asa cum nu trebuie nici el "sa-mi demonstreze" nimic. De la Fermat incoace, ne-a cuprins o manie a demonstratiilor de tot felul. Hei, take a break! Unele lucruri pur si simplu sunt sau se intampla. Si nu au nevoie de demonstratii.