Greturi de sezon

Uneori cand prezentul ma apasa, ma intorc in trecut. Azi mi-am amintit de supa mamei mele, de cand eram mica, si imi placea sa vad in farfurie un morcov mare "ca sa vezi bine". Azi am taiat si eu la fel morcovii, desi nu imi aminteam exact de ce ii las mari...Supa de care imi amintesc bine este cea dintr-o duminica de iarna, in care ne dusese tata la un spectacol de circ, pe mine si pe fratele meu. Pana la intoarcere, zapada cotropise orasul, si daca acum e aglomeratie si parca toti uita sa conduca atunci cand ninge, acum aproape treizeci de ani nu mai era nici tipenie, de transport in comun nu mai vorbesc. Si pentru ca trebuia sa ajungem de la circ in Drumul Taberei, tata s-a inarmat cu rabdare si cu noi de mana a inceput sa taie troeienele. Imi amintesc ca o parte din drum am venit cu un plug care curata zapada, ce eveniment a fost pentru mine si frate-meu!..dar asta a fost putin, ca plugul avea de curatat bulevardul lui, nu venea in Drumul Taberei...asa ca am mers mult pe jos, mie mi s-a parut "infinit de mult". La un momentdat, m-am impiedicat si am cazut pe burta, mi-a placut asa mult zapada pufoasa ca l-am rugat pe tata sa ma lase acolo. Atunci am aflat ca daca te ia somnul in zapada, mori. Noroc cu tata...
Asa ca dupa mult mers, multa zapada, multe povesti, am ajuns acasa, unde mama ne astepta oarecum ingrijorata, ca nu stia nimic de noi. Si in casa mirosea a supa fierbinte, cu morcovi portocalii in ea si stelute deasupra, si frunze de patrunjel...asta e supa de care imi amintesc cel mai tare, dupa ziua de pomina la circ si prin zapada. Sarumana, mamaa!
Azi am gatit ca sa fug de iuresul campaniilor pe care le dai afara pe usa si intra pe geam. In drum spre casa am auzit intamplator, la radio, inceputul conferintei de presa a presedintelui. Ceva despre casele care se vor construi pentru tineri...Care tineri?De ce azi? De ce el? De ce despre subiectul acesta?...m-a cuprins o greata monumentala, care s-a accentuat si mai tare cand am ajuns acasa si aveam o scrisoare de la primarul sectorului, infipta in usa. Bine ca mi-am dat seama, nici nu mai deschid cutia de scrisori in urmatoarele 10 zile. Asa, scrisoarea infipta in usa imi prezenta avantajele unei petitii online pentru nu stiu ce fonduri "pentru noi". Care noi? Cine esti tu care imi trimiti scrisorile astea? Te cunosc? Ma cunosti? De cand suntem "noi" ?
Acum doua zile, mama ma suna si imi spune ca am primit la ei un plic de la Radu Munteanu. Cine e? Am vreun prieten cu numele asta?...printre hohote de ras i-am spus ca e un candidat din colegiul lor, ala cu "Nu cant. Nu tricotez".
Cateodata ma gandesc, in sfanta mea naivitate, daca exista si vreun candidat care isi doreste sa faca ceva doar pentru oameni. Da, ok, si prietenii, familia sunt oameni, nuu?...ok, unul care sa vada mai departe de atat. Care sa zambeasca dimineata pentru ca i-a inflorit ciresul, nu pentru ca i-a crescut contul in banca cu inca un milion de euro. Vreo tanti care face cornulete pentru ca o binedispun, nu care tricoteaza la televizor. Si mamaia mea croseteaza si nu apare la tv. Ma simt agresata. Am oprit televizorul, imi este teama ca si delfinii de pe Discovery vor iesi din apa cu mesaje electorale. Cutia de scrisori e incuiata bine, am aflat ca trebuie sa imping lacatelul nu-stiu-cum ca sa se deschida. Ce bine, va ramane incuiata forever. Pe strada arunc in primul cos materialele electorale. Sincer, mi-e scarba. Si nici un candidat nu spune ca de fapt vom primi multa lamaie.
Ca sa ne taie greata, la ce va gandeati?