Lucruri bune

Se mai intampla si lucruri bune pentru romanii din Italia. Eu i-am cunoscut de curand pe doi dintre ei, Loredana si Dani, care s-au intalnit la 2500km de casa si s-au cununat ieri in fata parintilor si a lui Dumnezeu, la Focsani. Se spune despre anumiti oameni ca isi intalnesc sufletul pereche si sunt niste binecuvantati..nu stiu daca acesta este cazul lor, desi imi doresc sa fie asa, dar cu siguranta si-au intalnit chipul pereche. Este uimitor sa vezi aceiasi ochi rotunzi si albastri pe doua chipuri diferite, acelasi nas, chiar si acelasi zambet, incat te intrebi daca sunt frati sau nu sau cine sunt zambaretii astia doi care se cununa azi?! Le doresc casa de piatra, sa se iubeasca si sa traiasca bucurii si tristeti impreuna, sa nu uite niciodata ca "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta".

O imbratisez cu drag pe soacra mica, Carmen, cea mai tanara soacra mica, mai degraba parea sora miresei decat mama ei. Si pe mama Ana, bunica miresei, cea mai faina ardeleanca din Bucuresti. Si pe Andrei, cel mai cuminte copilut de 7 ani vazut vreodata la o nunta. Sau poate a fost din cauza mea, Andrei stie de la mama Ana ca eu "sunt politista sub acoperire si aflu ce traznai face la scoala" . Nu am rezistat undercover si i-am spus ca nu sunt politista, dar ma indoiesc ca am avut vreun succes fata de ceea ce spune mama Ana. Si ii mai salut pe Teodora, Stefan, dl Aurel, tanti Tanta, unchiu' Vasile, pe toti cei care si-au impartasit bucuria cu mine la acest eveniment de familie. Mi-ar fi placut sa il salut si pe tatal lui Lori, care nu stie ca tocmai a pierdut cea mai importanta zi din viata fiicei lui cu ochi albastri. Cine stie, poate vine la botez!