Am observat cum oamenii se inghesuie sa produca diverse ritualuri mai mult sau mai putin necesare, cu ocazia trecerii in nefiinta a unui seaman.
If he is dead...de ce tot circul aditional? In afara de un "Dumnezeu sa-l ierte!" si "Sa-i fie tarana usoara!" de ce treaba asta cu pomeni, mese, oale, vase, farfurii, donat haine, mobila, etc?
Va fi mortul mai fericit? Va vedea de acolo de sus toate eforturile care se fac pentru ca lungul lui drum catre nicaieri sa se desfasoare cu bine?
Imi amintesc de bunica mea, care in zelul ei post-apocaliptic, cel putin asa era privit decesul bunicului in acel moment, a inceput cu: trebuie sa dau o farfurie cu mancare; si tacamuri, nuu?; si fata de masa nu dau?..si nu pun toate astea pe masa? ..si masa o dau asa, fara scaune?..si cum sa le dau asa , nu trebuie sa stea si ele pe un covor? ...? asa ca in final numai podeaua lipsea din feng shuiul de parastas. sau al pomenii. sau care e diferenta dintre ele, ca n-am stiut niciodata.
Asa ca, m-am gandit eu atunci, cinstesc oamenii din jurul meu cat inca sunt cu mine. Hai sa traim frumos, care cum putem, si sa ne bucuram de ce avem acum!
Iar celor care nu mai sunt le aprind o luminare si le doresc sa aiba sufletul impacat si tarana usoara.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu