Genie in a shoe

Azi am alergat 8km, aproape fara oprire. Adica dupa vreo 6 ma rugam sa se puna rosu la semaforul de la statuia Aviatorilor (batman :) ca sa ma opresc, pentru ca mintea imi spunea ceva iar picioarele altceva, intrasera in ritmul lor si nu aveau nici un chef sa se opreasca. Am alergat cu furie, nu stiu, tare, nu m-am "tarat" ca de obicei nici ritm de plimbare nu prea era, am fost asa ghiulea, zambeam cand imi aminteam un banner simpatic de la un maraton international "run like you stole something!"..cam asa si eu :)
Toate bune si frumoase pana la sfarsit, cand m-am oprit sa ma adun in statia de autobuz de la Arcul de Triumf. Un redneck local a inceput sa se invarta in jurul meu de parca eram un cap de-ala urias de pe Insula Pastelui, se invartea si plescaia, ma gandeam ca ma vinde cu suta de grame. Mi-a cam stat inima in loc de frica, mi-am dorit sa am un prieten care sa fi facut jiujitsu cel putin zece ani si sa-i rupa aluia capul, dar cum timpul trecea si situatia devenea stresanta pentru mine, am luat-o din loc. Am mers o statie de autobuz pe jos si am rumegat ce sa fac, sa iau autobuzul, dar daca ia si redneck acelasi autobuz??!! Asa ca am luat un taxi cu banii de apa, ii multumesc domnului care m-a adus acasa desi era sa nu acopar costul cursei cu banii mei. Daca mentionez si ca era mai intunecos asa, domnul are de doua ori "like" de la mine, m-a scos din smoala in seara asta!
Acum sunt toropita asa de la genunchi in jos, iar la soldul drept simt ceva care nu e de bine, I think I need a doctor :(

A, azi incep un exercitiu care sper sa ma tina cat mai mult, se cheama 7 things I am grateful for.
Iata pentru ce sunt recunoscatoare astazi:
1. sunt recunoscatoare taximetristului care m-a adus acasa fara mofturi si fite, si nici nu m-a lasat in drum desi nu eram convinsa ca imi vor ajunge banii (au ajuns fix pe fix, mai rar asa precizie la aparatul de taxat..)
2. pentru ca a fost soare si cald si am mirosit toate florile de pe strada Monicai (trandafirii aia roz au fost de senzatie)
3. pentru ca am alergat asa cu spor, desi au trecut 12 ore pana am reusit sa ma mobilizez (trebuia sa alerg la cursa de 9 dimineata, dar la ora aia eu dormeam lemn)
4. pentru ca am o prietena care ma suporta in orice fel de toane as fi...pentru ca exista Monica ar trebui sa fiu grateful in fiecare zi
5. pentru ca am vazut azi un film - Seven Pounds ii zice - din care am tras concluzia ca viata mea este usoara si frumoasa
6. pentru ca sunt in jurul meu oameni carora le pasa de mine, chiar daca eu nu fac nimic pentru ei
7. pentru ca am impresia ca mi s-au marit sanii de cand am burta mai mica :)) and me happy about it

this is it.

Accidente de munca

De aproape doi ani, de cand noul sediu al firmei este intr-o cladire de birouri, imi incep zilele cu grele sudalmi la adresa celui care a facut trotuarul din fata blocului, care de fapt nu este trotuar, este un domino meschin din dale mici cu spatii intre ele, astfel incat nu poti calca cu toata talpa pe o singura dala. Adica in zilele cu tocuri, ori merg pe varfuri, ceea ce e chiar misto cand am tocuri de 10, ori imi intra tocurile intre dale (this is not fun!)
Azi de dimineata, dupa echilibristica de rigoare, dupa gandurile nu prea ortodoxe (sincer, sper ca cel care a avut ideea cu pietrele sa moara in chinuri, uns cu miere si ciupit de albine), am ajuns aproape de intrare cand hoop, mi-a intrat tocul intre doua dale buclucase si era sa raman desculta. M-am "extras" elegant, moment in care un mosulet care tocmai iesea din magazinul de la parter, imi zice sugubat: "Atentie la accidentele de munca!"
dupa care am avut o mega-super-extra zi, ma umplu de nervi numai cand ma gandesc ca trebuie sa plec si sa trec tot prin "padurea de arama" cu trotuar de prost gust. uf!

Reteta

"Orti, are you happy?"..asa obisnuia sa inceapa conversatia cel mai in varsta grec pe care il cunosc, cel caruia cu drag ii spuneam toti Tata Spyro. Nu cred ca i-am raspuns vreodata ca n-as fi :))
Mi-am amintit intrebarea aceasta astazi, in timp ce tocam castraveti pentru tzatziki, motiv pentru reverie si aduceri aminte. Cu mirosul de legume verzi si proaspete in nas, cam greu sa fiu nefericita, cu atat mai mult cu cat o indemanare dobandita de putin timp parea pierduta, dar se pare ca nu, uite ca inca traieste, si aici ma refer la pregatit diverse chestii la bucatarie. Cred ca lucrez la o reteta de preparat fericire, inca adun ingrediente.

"Orti, are you happy? " :)

Ritualuri de trecere

Am observat cum oamenii se inghesuie sa produca diverse ritualuri mai mult sau mai putin necesare, cu ocazia trecerii in nefiinta a unui seaman.
If he is dead...de ce tot circul aditional? In afara de un "Dumnezeu sa-l ierte!" si "Sa-i fie tarana usoara!" de ce treaba asta cu pomeni, mese, oale, vase, farfurii, donat haine, mobila, etc?
Va fi mortul mai fericit? Va vedea de acolo de sus toate eforturile care se fac pentru ca lungul lui drum catre nicaieri sa se desfasoare cu bine?
Imi amintesc de bunica mea, care in zelul ei post-apocaliptic, cel putin asa era privit decesul bunicului in acel moment, a inceput cu: trebuie sa dau o farfurie cu mancare; si tacamuri, nuu?; si fata de masa nu dau?..si nu pun toate astea pe masa? ..si masa o dau asa, fara scaune?..si cum sa le dau asa , nu trebuie sa stea si ele pe un covor? ...? asa ca in final numai podeaua lipsea din feng shuiul de parastas. sau al pomenii. sau care e diferenta dintre ele, ca n-am stiut niciodata.

Asa ca, m-am gandit eu atunci, cinstesc oamenii din jurul meu cat inca sunt cu mine. Hai sa traim frumos, care cum putem, si sa ne bucuram de ce avem acum!

Iar celor care nu mai sunt le aprind o luminare si le doresc sa aiba sufletul impacat si tarana usoara.