M-am tot gandit la anul acesta, cum l-am inceput, cum il termin, ce am invatat din el.
Se pare ca mi-am invatat lectia acestui an, chiar daca am repetat clasa de mai multe ori. :)
Dar nu acesta e lucrul cel mai important. Am aflat langa mine oameni care m-au ascultat, m-au certat, m-au sustinut, m-au iubit, m-au luat asa cum sunt chiar daca uneori m-au zgaltait de mi-au mers fulgii, dar au facut-o pentru mine. Si m-au ascultat in continuare, chiar daca am vorbit mult peste limitele admise. Nu stiu cum sa le multumesc pentru ca exista, uneori ma intreb daca sunt destul de buna ca sa merit astfel de prieteni, as vrea sa stiu ca sunt, sau macar imi doresc ca ei sa afle ca ma straduiesc si tin cont de sfaturile lor.
Ma rog pentru ei si imi doresc ca nu numai Craciunul sa le aduca daruri minunate, iubire si lumina in suflete, nu inteleg de ce trebuie sa fie Craciun ca sa ne purtam frumos unii cu altii si sa ne mai facem cate un cadou (eu azi am primit o sticla cu bautura, dont' ask :)
Nu am multe de daruit, dar stiu ca un loc special in lumea mea si in povestea mea de Craciun au urmatorii: Monica, Veronica, Mihai, Flori, Bogdan si Bogdan.
Va multumesc pentru ca sunteti si ii multumesc lui Dumnezeu ca v-a adus in viata mea.
miercuri, 14 decembrie 2011
joi, 8 decembrie 2011
Draga Mos Craciun,
stiu ce imi doresc anul acesta:
- o geanta mare de piele neagra, eleganta, in care sa incapa aparatul foto plus incarcatorul, portofelul cand e el plin la maxim, cheile, telefonul, o carte, un sandwich, plus niste alte mici maruntisuri :D
- un cutit de chef, pentru ca cel pe care il acum da semne de oboseala, sau doar de toceala si nu stiu sa-l ascut, oricum nu mai e cooperant si ma deprima
Atat.
Aa, daca am fost cuminte? Foarte.
Am mancat tot? Ohoo, si inca cum :))
Sa spun o poezie? poeziile se termina repede, ti-as spune niste povesti de stai aici pana la Craciunul urmator, dar ma gandesc ca ai treaba..
Multumesc!
- o geanta mare de piele neagra, eleganta, in care sa incapa aparatul foto plus incarcatorul, portofelul cand e el plin la maxim, cheile, telefonul, o carte, un sandwich, plus niste alte mici maruntisuri :D
- un cutit de chef, pentru ca cel pe care il acum da semne de oboseala, sau doar de toceala si nu stiu sa-l ascut, oricum nu mai e cooperant si ma deprima
Atat.
Aa, daca am fost cuminte? Foarte.
Am mancat tot? Ohoo, si inca cum :))
Sa spun o poezie? poeziile se termina repede, ti-as spune niste povesti de stai aici pana la Craciunul urmator, dar ma gandesc ca ai treaba..
Multumesc!
joi, 1 decembrie 2011
Romania
Dupa atata inflatie de fasole si carnati, am pregatit in final niste pui perpelit in sos de soia si orez cu legume. Cam chinezesc, asa. Ma tot gandesc ca moda asta de "sarbatoare nationala culinara" s-a inventat recent, parca la o campanie electorala, si de atunci tot sarbatorim, de parca la asta se rezuma notiunea de a fi roman. "Am mancat fasole azi, vai ce imi iubesc tara!". No shit!
Cand m-am simtit ultima oara mandra ca sunt romanca?
-atunci cand eram in Miami, si un taximetrist pakistanez m-a intrebat de Rapid :)), ca el era pasionat de fotbal si ii placuse Rapidul in nu stiu ce meci. *de fapt, m-a intrebat daca echipa de fotbal mai exista :))
- cand eram in Franta, la Lourdes, si niste frantuzoaice pe la 50-60 de ani asa mi-au povestit pline de entuziasm ce mult le-a placut lor la Iasi si cat de frumoase sunt manastirile din Moldova
- cand am aflat ca Mimi antreneaza fetite pentru echipa de gimnastica a Marii Britanii. Cu Mimi imi plimbam papusile cand eram mica :)
Din Australia nu am amintiri din astea, dar era dragut cand trebuia sa explic unde e Romania: "In Europe. Well, you know Russia? ...ok, it's a little bit on the left from Russia!" Depinde cum tii harta, vorba legendara a unei cliente.
Cand m-am simtit ultima oara mandra ca sunt romanca?
-atunci cand eram in Miami, si un taximetrist pakistanez m-a intrebat de Rapid :)), ca el era pasionat de fotbal si ii placuse Rapidul in nu stiu ce meci. *de fapt, m-a intrebat daca echipa de fotbal mai exista :))
- cand eram in Franta, la Lourdes, si niste frantuzoaice pe la 50-60 de ani asa mi-au povestit pline de entuziasm ce mult le-a placut lor la Iasi si cat de frumoase sunt manastirile din Moldova
- cand am aflat ca Mimi antreneaza fetite pentru echipa de gimnastica a Marii Britanii. Cu Mimi imi plimbam papusile cand eram mica :)
Din Australia nu am amintiri din astea, dar era dragut cand trebuia sa explic unde e Romania: "In Europe. Well, you know Russia? ...ok, it's a little bit on the left from Russia!" Depinde cum tii harta, vorba legendara a unei cliente.
duminică, 30 octombrie 2011
Florin Piersic la farmacie
Vineri dimineata am ajuns morcovita la birou dupa ce l-am auzit pe Florin Piersic facand reclama unui lant de farmacii. Trist dom'le, trist, deprimant! Pentru mine Florin Piersic este Harap Alb si Margelatu, si Pintea Haiducul, acum 2 ani l-am vazut pe scena jucand "Straini in noapte" cu Emilia Popescu si am plans de m-am umflat dupa piesa, de bucurie ca asemenea om exista, ca uite-l ce bine joaca, ca e inca in viata si am privilegiul sa fiu contemporana cu el! Imi spuneam si cred in continuare acest lucru, ca Florin Piersic este omul pentru care m-as ruga sa traiasca doua sute de ani cel putin, la cata bucurie a adus altora prin munca si pasiunea sa.
Oricum, de un lucru sunt sigura, eu nu voi intra in farmaciile cu pricina, decat daca ma loveste meteoritul si imi face buba la cap fix in fata unei astfel de farmacii. Am zis!
Oricum, de un lucru sunt sigura, eu nu voi intra in farmaciile cu pricina, decat daca ma loveste meteoritul si imi face buba la cap fix in fata unei astfel de farmacii. Am zis!
Coacaze
Acum cateva zile m-a luat la intrebari un amic cu care nu vorbisem de..3-4 ani, nu mai stiu, dar cum este fratele unei fiinte care mi-a fost foarte draga (cea mai misto doctorita pe care am cunoscut-o eu in calitate de pacienta), m-am gandit ca nu e frumos sa-l refuz.
Imi spune ca a intalnit niste suedezi :D, si ca are o propunere de afacere formidabila, ca trebuie neaparat sa ma vad cu suedezii lui ca ma vor fascina cu siguranta.
Ieri s-a intamplat intalnirea "de taina", ca sa vezi minune mare, suedezii vand un produs "american" mega-super-potent, un gel din coacaze de Alaska si alte ierburi rare. Si cum acest lucru nu se poate face la plafar, au creat un MLM, iar din desenele pe un caiet cu patratele suedezul incerca sa ma convinga cum ca in 6 luni castigul meu de pe urma produsului va fi de 15.000usd/ luna. Ceee bineee ca ne-am intalnit, m-a prins in ziua mea buna, i-am facut muci produsul (care pe langa coacaze din Alaska mai contine si goji, direct din Tibet aduse si noni, care creste in Hawaii, Malaezia, Australia and shit). Si i-am spus care e parerea mea despre reteaua lui, asa incat la sfarsit vanzatorul se uita stupefiat spre amicul meu, care dadea din maini neputincios: "eu nu o cunosc prea bine, dar stiu ca e interesata de alimente bio bla bla".
At the end, it was fun to me. Cine, ce imi mai vinde? I've just warmed up!
Imi spune ca a intalnit niste suedezi :D, si ca are o propunere de afacere formidabila, ca trebuie neaparat sa ma vad cu suedezii lui ca ma vor fascina cu siguranta.
Ieri s-a intamplat intalnirea "de taina", ca sa vezi minune mare, suedezii vand un produs "american" mega-super-potent, un gel din coacaze de Alaska si alte ierburi rare. Si cum acest lucru nu se poate face la plafar, au creat un MLM, iar din desenele pe un caiet cu patratele suedezul incerca sa ma convinga cum ca in 6 luni castigul meu de pe urma produsului va fi de 15.000usd/ luna. Ceee bineee ca ne-am intalnit, m-a prins in ziua mea buna, i-am facut muci produsul (care pe langa coacaze din Alaska mai contine si goji, direct din Tibet aduse si noni, care creste in Hawaii, Malaezia, Australia and shit). Si i-am spus care e parerea mea despre reteaua lui, asa incat la sfarsit vanzatorul se uita stupefiat spre amicul meu, care dadea din maini neputincios: "eu nu o cunosc prea bine, dar stiu ca e interesata de alimente bio bla bla".
At the end, it was fun to me. Cine, ce imi mai vinde? I've just warmed up!
marți, 20 septembrie 2011
Seara de septembrie
Aseara mi-am pus calorifere noi. Big deal, nu le-am pus eu, instalatorul Dorel a facut asta, cu ajutorul lui mai mic pe care nu stiu cum il cheama.
Cat timp ei faceau zdrrrrrrrrrrrrr, vrrrrrrrrrrrr pac poc in sufragerie, eu am stat la masa din bucatarie, cu laptopul deschis, si telefonul la ureche, schimbam rezervari, emiteam bilete si ma simteam ca pe santier. “undeeee pleacaaaaaa?....aaaaa, vineeee!....Bodrum, daaaa?...trei persoane, daaaaaa?....aaaa, Nurgihan e doamna, nu e domn!” bormasina zvarrrrr zvarrrrrrrrr zvarrrrrrrrr
Pe la 9 seara, a inceput o epopee care a durat pana aproape de miezul noptii. “nu avem bilete, vin cu proteveu’, ba aveti, uite, am gasit, dar de ce asa, dar n-am vrut, dar stati putin, cristina nu ma lasa ca mor aici, aoleu netuu, uite locul, ia-l tu, nu pot, gata l-am luat eu, nu mai vreau nici o schimbare (f..k, I just did it), uite complimentary va trimit taxi, hai ca va fi bine, ne auzim maine dimineata la 7, uraa, somn usor noapte buna”
Dupa ce se asterne linistea, bormasina plecase, telefoanele nu mai sunau, imi era atat de foame ca nici sa ma tarasc la frigider nu-mi venea. Si imi trecuse somnul de tot. Mai stau la o barfa cu Gabi, care era “de garda”, zicea el. Imi spune ca este atat de indragostit si ii place asa mult starea asta, ca n-a mai fost asa de mult. Frumos, prima veste buna vine pe la miezul noptii, nu-mi amintesc cand mi-a mai spus cineva cu atata entuziasm ca s-a indragostit si ce bine e.
Mai trece o ora, pica netul (dimineata am constatat ca e mort de tot, cred ca n-am platit abonamentul), ma cuibaresc in pat, casa era vraiste, un dulap in mijlocul camerei, florile ravasite prin toate colturile, bine ca patul miroase a proaspat si visez frumos, e a doua dimineata la rand cand ma trezesc zambind, de data asta imi si amintesc ce am visat, mi-a placut mult mult mult :D
Ora 06.45, ma regrupez alene, o sun pe tanti-epopeea, sun la taxi, ii imprietenesc, ce bine, hai ca v-am rezolvat. Imi pun niste cereale, stau pe un colt de masa ca un copil pedepsit, e prea devreme sa ma gandesc ce voi face cu puzderia de ghivece risipite de santier (si care oricum nu isi vor regasi locul dupa terminarea lucrarilor), si masa e plina de flori.
La prima vedere se arata o zi tuflita, ca sa inveselesc atmosfera imi pun sandalele cu tocuri ametitoare si plec spre birou.
Another day is born.
Cat timp ei faceau zdrrrrrrrrrrrrr, vrrrrrrrrrrrr pac poc in sufragerie, eu am stat la masa din bucatarie, cu laptopul deschis, si telefonul la ureche, schimbam rezervari, emiteam bilete si ma simteam ca pe santier. “undeeee pleacaaaaaa?....aaaaa, vineeee!....Bodrum, daaaa?...trei persoane, daaaaaa?....aaaa, Nurgihan e doamna, nu e domn!” bormasina zvarrrrr zvarrrrrrrrr zvarrrrrrrrr
Pe la 9 seara, a inceput o epopee care a durat pana aproape de miezul noptii. “nu avem bilete, vin cu proteveu’, ba aveti, uite, am gasit, dar de ce asa, dar n-am vrut, dar stati putin, cristina nu ma lasa ca mor aici, aoleu netuu, uite locul, ia-l tu, nu pot, gata l-am luat eu, nu mai vreau nici o schimbare (f..k, I just did it), uite complimentary va trimit taxi, hai ca va fi bine, ne auzim maine dimineata la 7, uraa, somn usor noapte buna”
Dupa ce se asterne linistea, bormasina plecase, telefoanele nu mai sunau, imi era atat de foame ca nici sa ma tarasc la frigider nu-mi venea. Si imi trecuse somnul de tot. Mai stau la o barfa cu Gabi, care era “de garda”, zicea el. Imi spune ca este atat de indragostit si ii place asa mult starea asta, ca n-a mai fost asa de mult. Frumos, prima veste buna vine pe la miezul noptii, nu-mi amintesc cand mi-a mai spus cineva cu atata entuziasm ca s-a indragostit si ce bine e.
Mai trece o ora, pica netul (dimineata am constatat ca e mort de tot, cred ca n-am platit abonamentul), ma cuibaresc in pat, casa era vraiste, un dulap in mijlocul camerei, florile ravasite prin toate colturile, bine ca patul miroase a proaspat si visez frumos, e a doua dimineata la rand cand ma trezesc zambind, de data asta imi si amintesc ce am visat, mi-a placut mult mult mult :D
Ora 06.45, ma regrupez alene, o sun pe tanti-epopeea, sun la taxi, ii imprietenesc, ce bine, hai ca v-am rezolvat. Imi pun niste cereale, stau pe un colt de masa ca un copil pedepsit, e prea devreme sa ma gandesc ce voi face cu puzderia de ghivece risipite de santier (si care oricum nu isi vor regasi locul dupa terminarea lucrarilor), si masa e plina de flori.
La prima vedere se arata o zi tuflita, ca sa inveselesc atmosfera imi pun sandalele cu tocuri ametitoare si plec spre birou.
Another day is born.
joi, 18 august 2011
First Kiss
De curand cineva m-a dus sa vad unde s-a sarutat prima oara cu o fata. Si am facut 400km ca sa ajung acolo :). De atunci ma tot gandesc cine si cum si unde a fost primul meu sarut. Dupa doua saptamani de incertitudini (ba a fost cu ala, ba nu, dar cand atunci, dar cu cine..??), azi dimineata mi-am amintit. Eram in clasa a 5-a, era o iarna de-aia cu ninsoare non stop, iar el, niste ochi verzi cu privire de motan obraznic, ma tot fugarea, bulgarea, agitatie mare, ce mai. Pana cand mi-a pus o piedica de mi-a stat ceasul si m-a sarutat. Fierbinte si apasat, cu gust de menta si o privire verde care din cand mi se plimba prin minte si imi pune un zambet pe fata. Si o vanataie uriasa pe sold. Tocmai aflasem ca love hurts.
sâmbătă, 4 iunie 2011
Ce se mai intampla prin oras
Ce-am mai vazut eu azi, asa, umbland aiurea prin oras: domnul Becali si-a plantat o cruce uriasa cu un Isus rastignit, fix in curtea "palatului". La scara 1:1 cel putin. Nu stiu daca e acolo de mult, mie azi mi-a atras atentia pentru ca lucea pe principiul "la soare te poti uita dar la cruce ba". A, Isus este aurit sau din aur or something..Doamne iarta-ma dar pot face bancuri pe seama monstruozitatii de am vazut-o azi pana diseara :))
Mai incolo, pe strada paralela, adica pe Kiseleff, adunare mare la partid. La PSD adica, veneau diversi grasuti in masini din ce in ce mai mari, invers proportionale cu marimea putzei as zice. Si le parcau jumate pe iarba, jumate pe trotuar, motiv pentru care le doresc urmatoarele: pana se termina "sedinta" imi doresc cu patima ca un stol de pescarusi disperati sa se gaineteze pe masinile dumnealor. Dar nu asa, un gainat mic si discret ca de vrabuita, ci ditamai paleasca de te intrebi ce dropie a trecut pe acolo!!
Tot pe acolo, in zonele cu piste pentru biciclete, umbla bicicletele peste tot mai putin pe pista nu. De ce $&%&^*&^ sunt pistele alea acolo, grasele dreaq care pedalati mai incet decat alerg eu, ca sa mergeti tot de'ampulea pe trotuar? ..si sa nu mai zic de cei care merg pe contrasens, de ajung sa se injure biciclistii intre ei, oameni pasnici dealtfel, imi plac aia care inchiriaza biciclete din parc, ies cu ele pana la Aviatorilor si apoi zac pe banca o juma de ora sa-si traga sufletul :)) . Da, azi sunt nemernica, o fi de la soare.
Si ca sa nu spuna cineva ca vad numai rele, am mai vazut si bune. Acum doua dimineti, cum am iesit din bloc m-am trezit in spatele unei blonde care arata perfect, cel putin din spate. Era eleganta, avea talie frumoasa, picioare subtiri si drepte, niste tocuri de senzatie, o rochie aleasa cu gust, toate accesoriile erau excelent alese, ceasul, geanta, cureaua de la rochie, ce mai, she made my day! Imi pare rau ca nu am vazut-o si din fata pentru ca din spate arata impecabil. Nu am chef de comentarii stupide de genul "ahaa, acum iti plac femeile bla bla", dar am obosit sa vad pitipoance stridente, neingrijite..aa, am vazut de curand niste fotografii de la nu stiu ce eveniment de moda, am uitat despre ce era vorba, dar mi-au ramas in cap fetele palide si incercanate ale celor care erau acolo. Erau niste femei normale, venite de la joburi normale, care duc vieti normale. Ei bine, normalitatea asta era obosita si trasa la fata, seaca, fara culoare, mi-au lasat un gust amar fotografiile respective cu atat mai mult cu cat evenimentul se vroia unul care scoate femeile din monotonie. Doamnelor, faceti in puii mei ceva, stiu ca nu suntem toate manechine dar ca sa pui un strop de fard pe fata, sa mananci mai putini cartofi prajiti si sa te duci la coafor mai des de evenimentele bi-anuale Paste si Craciun, se poate! Ca sa nu mai vorbesc de pustoaicele deja obeze, aici nu stiu cat e vina lor cat mai mult a mamelor: nu le mai indopati ca pe curcani, ca apoi sa se vaite "vaai, pe mine nu ma iubeste nimeni! " . Speram sa termin intr-o nota optimista dar uite ca imaginea blondei frumoase de acum doua zile a fost umbrita de suncile astora multe care sunt peste tot.
E o vorba care spune "cu un ghiocel nu se face primavara". Ei nu..!
Mai incolo, pe strada paralela, adica pe Kiseleff, adunare mare la partid. La PSD adica, veneau diversi grasuti in masini din ce in ce mai mari, invers proportionale cu marimea putzei as zice. Si le parcau jumate pe iarba, jumate pe trotuar, motiv pentru care le doresc urmatoarele: pana se termina "sedinta" imi doresc cu patima ca un stol de pescarusi disperati sa se gaineteze pe masinile dumnealor. Dar nu asa, un gainat mic si discret ca de vrabuita, ci ditamai paleasca de te intrebi ce dropie a trecut pe acolo!!
Tot pe acolo, in zonele cu piste pentru biciclete, umbla bicicletele peste tot mai putin pe pista nu. De ce $&%&^*&^ sunt pistele alea acolo, grasele dreaq care pedalati mai incet decat alerg eu, ca sa mergeti tot de'ampulea pe trotuar? ..si sa nu mai zic de cei care merg pe contrasens, de ajung sa se injure biciclistii intre ei, oameni pasnici dealtfel, imi plac aia care inchiriaza biciclete din parc, ies cu ele pana la Aviatorilor si apoi zac pe banca o juma de ora sa-si traga sufletul :)) . Da, azi sunt nemernica, o fi de la soare.
Si ca sa nu spuna cineva ca vad numai rele, am mai vazut si bune. Acum doua dimineti, cum am iesit din bloc m-am trezit in spatele unei blonde care arata perfect, cel putin din spate. Era eleganta, avea talie frumoasa, picioare subtiri si drepte, niste tocuri de senzatie, o rochie aleasa cu gust, toate accesoriile erau excelent alese, ceasul, geanta, cureaua de la rochie, ce mai, she made my day! Imi pare rau ca nu am vazut-o si din fata pentru ca din spate arata impecabil. Nu am chef de comentarii stupide de genul "ahaa, acum iti plac femeile bla bla", dar am obosit sa vad pitipoance stridente, neingrijite..aa, am vazut de curand niste fotografii de la nu stiu ce eveniment de moda, am uitat despre ce era vorba, dar mi-au ramas in cap fetele palide si incercanate ale celor care erau acolo. Erau niste femei normale, venite de la joburi normale, care duc vieti normale. Ei bine, normalitatea asta era obosita si trasa la fata, seaca, fara culoare, mi-au lasat un gust amar fotografiile respective cu atat mai mult cu cat evenimentul se vroia unul care scoate femeile din monotonie. Doamnelor, faceti in puii mei ceva, stiu ca nu suntem toate manechine dar ca sa pui un strop de fard pe fata, sa mananci mai putini cartofi prajiti si sa te duci la coafor mai des de evenimentele bi-anuale Paste si Craciun, se poate! Ca sa nu mai vorbesc de pustoaicele deja obeze, aici nu stiu cat e vina lor cat mai mult a mamelor: nu le mai indopati ca pe curcani, ca apoi sa se vaite "vaai, pe mine nu ma iubeste nimeni! " . Speram sa termin intr-o nota optimista dar uite ca imaginea blondei frumoase de acum doua zile a fost umbrita de suncile astora multe care sunt peste tot.
E o vorba care spune "cu un ghiocel nu se face primavara". Ei nu..!
duminică, 29 mai 2011
Genie in a shoe
Azi am alergat 8km, aproape fara oprire. Adica dupa vreo 6 ma rugam sa se puna rosu la semaforul de la statuia Aviatorilor (batman :) ca sa ma opresc, pentru ca mintea imi spunea ceva iar picioarele altceva, intrasera in ritmul lor si nu aveau nici un chef sa se opreasca. Am alergat cu furie, nu stiu, tare, nu m-am "tarat" ca de obicei nici ritm de plimbare nu prea era, am fost asa ghiulea, zambeam cand imi aminteam un banner simpatic de la un maraton international "run like you stole something!"..cam asa si eu :)
Toate bune si frumoase pana la sfarsit, cand m-am oprit sa ma adun in statia de autobuz de la Arcul de Triumf. Un redneck local a inceput sa se invarta in jurul meu de parca eram un cap de-ala urias de pe Insula Pastelui, se invartea si plescaia, ma gandeam ca ma vinde cu suta de grame. Mi-a cam stat inima in loc de frica, mi-am dorit sa am un prieten care sa fi facut jiujitsu cel putin zece ani si sa-i rupa aluia capul, dar cum timpul trecea si situatia devenea stresanta pentru mine, am luat-o din loc. Am mers o statie de autobuz pe jos si am rumegat ce sa fac, sa iau autobuzul, dar daca ia si redneck acelasi autobuz??!! Asa ca am luat un taxi cu banii de apa, ii multumesc domnului care m-a adus acasa desi era sa nu acopar costul cursei cu banii mei. Daca mentionez si ca era mai intunecos asa, domnul are de doua ori "like" de la mine, m-a scos din smoala in seara asta!
Acum sunt toropita asa de la genunchi in jos, iar la soldul drept simt ceva care nu e de bine, I think I need a doctor :(
A, azi incep un exercitiu care sper sa ma tina cat mai mult, se cheama 7 things I am grateful for.
Iata pentru ce sunt recunoscatoare astazi:
1. sunt recunoscatoare taximetristului care m-a adus acasa fara mofturi si fite, si nici nu m-a lasat in drum desi nu eram convinsa ca imi vor ajunge banii (au ajuns fix pe fix, mai rar asa precizie la aparatul de taxat..)
2. pentru ca a fost soare si cald si am mirosit toate florile de pe strada Monicai (trandafirii aia roz au fost de senzatie)
3. pentru ca am alergat asa cu spor, desi au trecut 12 ore pana am reusit sa ma mobilizez (trebuia sa alerg la cursa de 9 dimineata, dar la ora aia eu dormeam lemn)
4. pentru ca am o prietena care ma suporta in orice fel de toane as fi...pentru ca exista Monica ar trebui sa fiu grateful in fiecare zi
5. pentru ca am vazut azi un film - Seven Pounds ii zice - din care am tras concluzia ca viata mea este usoara si frumoasa
6. pentru ca sunt in jurul meu oameni carora le pasa de mine, chiar daca eu nu fac nimic pentru ei
7. pentru ca am impresia ca mi s-au marit sanii de cand am burta mai mica :)) and me happy about it
this is it.
Toate bune si frumoase pana la sfarsit, cand m-am oprit sa ma adun in statia de autobuz de la Arcul de Triumf. Un redneck local a inceput sa se invarta in jurul meu de parca eram un cap de-ala urias de pe Insula Pastelui, se invartea si plescaia, ma gandeam ca ma vinde cu suta de grame. Mi-a cam stat inima in loc de frica, mi-am dorit sa am un prieten care sa fi facut jiujitsu cel putin zece ani si sa-i rupa aluia capul, dar cum timpul trecea si situatia devenea stresanta pentru mine, am luat-o din loc. Am mers o statie de autobuz pe jos si am rumegat ce sa fac, sa iau autobuzul, dar daca ia si redneck acelasi autobuz??!! Asa ca am luat un taxi cu banii de apa, ii multumesc domnului care m-a adus acasa desi era sa nu acopar costul cursei cu banii mei. Daca mentionez si ca era mai intunecos asa, domnul are de doua ori "like" de la mine, m-a scos din smoala in seara asta!
Acum sunt toropita asa de la genunchi in jos, iar la soldul drept simt ceva care nu e de bine, I think I need a doctor :(
A, azi incep un exercitiu care sper sa ma tina cat mai mult, se cheama 7 things I am grateful for.
Iata pentru ce sunt recunoscatoare astazi:
1. sunt recunoscatoare taximetristului care m-a adus acasa fara mofturi si fite, si nici nu m-a lasat in drum desi nu eram convinsa ca imi vor ajunge banii (au ajuns fix pe fix, mai rar asa precizie la aparatul de taxat..)
2. pentru ca a fost soare si cald si am mirosit toate florile de pe strada Monicai (trandafirii aia roz au fost de senzatie)
3. pentru ca am alergat asa cu spor, desi au trecut 12 ore pana am reusit sa ma mobilizez (trebuia sa alerg la cursa de 9 dimineata, dar la ora aia eu dormeam lemn)
4. pentru ca am o prietena care ma suporta in orice fel de toane as fi...pentru ca exista Monica ar trebui sa fiu grateful in fiecare zi
5. pentru ca am vazut azi un film - Seven Pounds ii zice - din care am tras concluzia ca viata mea este usoara si frumoasa
6. pentru ca sunt in jurul meu oameni carora le pasa de mine, chiar daca eu nu fac nimic pentru ei
7. pentru ca am impresia ca mi s-au marit sanii de cand am burta mai mica :)) and me happy about it
this is it.
vineri, 27 mai 2011
Accidente de munca
De aproape doi ani, de cand noul sediu al firmei este intr-o cladire de birouri, imi incep zilele cu grele sudalmi la adresa celui care a facut trotuarul din fata blocului, care de fapt nu este trotuar, este un domino meschin din dale mici cu spatii intre ele, astfel incat nu poti calca cu toata talpa pe o singura dala. Adica in zilele cu tocuri, ori merg pe varfuri, ceea ce e chiar misto cand am tocuri de 10, ori imi intra tocurile intre dale (this is not fun!)
Azi de dimineata, dupa echilibristica de rigoare, dupa gandurile nu prea ortodoxe (sincer, sper ca cel care a avut ideea cu pietrele sa moara in chinuri, uns cu miere si ciupit de albine), am ajuns aproape de intrare cand hoop, mi-a intrat tocul intre doua dale buclucase si era sa raman desculta. M-am "extras" elegant, moment in care un mosulet care tocmai iesea din magazinul de la parter, imi zice sugubat: "Atentie la accidentele de munca!"
dupa care am avut o mega-super-extra zi, ma umplu de nervi numai cand ma gandesc ca trebuie sa plec si sa trec tot prin "padurea de arama" cu trotuar de prost gust. uf!
Azi de dimineata, dupa echilibristica de rigoare, dupa gandurile nu prea ortodoxe (sincer, sper ca cel care a avut ideea cu pietrele sa moara in chinuri, uns cu miere si ciupit de albine), am ajuns aproape de intrare cand hoop, mi-a intrat tocul intre doua dale buclucase si era sa raman desculta. M-am "extras" elegant, moment in care un mosulet care tocmai iesea din magazinul de la parter, imi zice sugubat: "Atentie la accidentele de munca!"
dupa care am avut o mega-super-extra zi, ma umplu de nervi numai cand ma gandesc ca trebuie sa plec si sa trec tot prin "padurea de arama" cu trotuar de prost gust. uf!
luni, 23 mai 2011
Reteta
"Orti, are you happy?"..asa obisnuia sa inceapa conversatia cel mai in varsta grec pe care il cunosc, cel caruia cu drag ii spuneam toti Tata Spyro. Nu cred ca i-am raspuns vreodata ca n-as fi :))
Mi-am amintit intrebarea aceasta astazi, in timp ce tocam castraveti pentru tzatziki, motiv pentru reverie si aduceri aminte. Cu mirosul de legume verzi si proaspete in nas, cam greu sa fiu nefericita, cu atat mai mult cu cat o indemanare dobandita de putin timp parea pierduta, dar se pare ca nu, uite ca inca traieste, si aici ma refer la pregatit diverse chestii la bucatarie. Cred ca lucrez la o reteta de preparat fericire, inca adun ingrediente.
"Orti, are you happy? " :)
Mi-am amintit intrebarea aceasta astazi, in timp ce tocam castraveti pentru tzatziki, motiv pentru reverie si aduceri aminte. Cu mirosul de legume verzi si proaspete in nas, cam greu sa fiu nefericita, cu atat mai mult cu cat o indemanare dobandita de putin timp parea pierduta, dar se pare ca nu, uite ca inca traieste, si aici ma refer la pregatit diverse chestii la bucatarie. Cred ca lucrez la o reteta de preparat fericire, inca adun ingrediente.
"Orti, are you happy? " :)
sâmbătă, 14 mai 2011
Ritualuri de trecere
Am observat cum oamenii se inghesuie sa produca diverse ritualuri mai mult sau mai putin necesare, cu ocazia trecerii in nefiinta a unui seaman.
If he is dead...de ce tot circul aditional? In afara de un "Dumnezeu sa-l ierte!" si "Sa-i fie tarana usoara!" de ce treaba asta cu pomeni, mese, oale, vase, farfurii, donat haine, mobila, etc?
Va fi mortul mai fericit? Va vedea de acolo de sus toate eforturile care se fac pentru ca lungul lui drum catre nicaieri sa se desfasoare cu bine?
Imi amintesc de bunica mea, care in zelul ei post-apocaliptic, cel putin asa era privit decesul bunicului in acel moment, a inceput cu: trebuie sa dau o farfurie cu mancare; si tacamuri, nuu?; si fata de masa nu dau?..si nu pun toate astea pe masa? ..si masa o dau asa, fara scaune?..si cum sa le dau asa , nu trebuie sa stea si ele pe un covor? ...? asa ca in final numai podeaua lipsea din feng shuiul de parastas. sau al pomenii. sau care e diferenta dintre ele, ca n-am stiut niciodata.
Asa ca, m-am gandit eu atunci, cinstesc oamenii din jurul meu cat inca sunt cu mine. Hai sa traim frumos, care cum putem, si sa ne bucuram de ce avem acum!
Iar celor care nu mai sunt le aprind o luminare si le doresc sa aiba sufletul impacat si tarana usoara.
If he is dead...de ce tot circul aditional? In afara de un "Dumnezeu sa-l ierte!" si "Sa-i fie tarana usoara!" de ce treaba asta cu pomeni, mese, oale, vase, farfurii, donat haine, mobila, etc?
Va fi mortul mai fericit? Va vedea de acolo de sus toate eforturile care se fac pentru ca lungul lui drum catre nicaieri sa se desfasoare cu bine?
Imi amintesc de bunica mea, care in zelul ei post-apocaliptic, cel putin asa era privit decesul bunicului in acel moment, a inceput cu: trebuie sa dau o farfurie cu mancare; si tacamuri, nuu?; si fata de masa nu dau?..si nu pun toate astea pe masa? ..si masa o dau asa, fara scaune?..si cum sa le dau asa , nu trebuie sa stea si ele pe un covor? ...? asa ca in final numai podeaua lipsea din feng shuiul de parastas. sau al pomenii. sau care e diferenta dintre ele, ca n-am stiut niciodata.
Asa ca, m-am gandit eu atunci, cinstesc oamenii din jurul meu cat inca sunt cu mine. Hai sa traim frumos, care cum putem, si sa ne bucuram de ce avem acum!
Iar celor care nu mai sunt le aprind o luminare si le doresc sa aiba sufletul impacat si tarana usoara.
vineri, 28 ianuarie 2011
Randuri de aruncat la cos
Am citit mai demult intr-un articol despre diverse chestii psiho-pupu ceva de genul anger-management, este un lucru benefic sa scrii pe o bucata de hartie un lucru care te supara si apoi sa arunci hartia la cos. Si uite-asa, tibidibidum a disparut si supararea. E adevarat ca sfatul era pentru relatiile interumane, ori ce vreau eu sa scriu acum este despre relatia mea cu British Airways, sau pe scurt BA. Deci am nevoie de a biiiiiig piece of paper...
Totul a inceput intr-o frumoasa dimineata de toamna. De fapt, ceea ce vreau sa povestesc s-a intamplat acum cativa ani dar acum cand imi amintesc aproape ca simt acelasi disconfort si aceeasi furie tacuta ca atunci.
Teoretic, BA imi face cu ochiul: imi place Londra, apoi cursa lor spre Sydney ma pune pe ganduri, dupa experienta araba cu Etihad. Si totusi...ce inseamna resentimentele astea...sunt dificili, constipati (adica inflexibili), orice procedura a lor e diferita de a celorlalte 99.9% companii si pentru acelasi fleac muncesti de trei ori mai mult...isi anunta grevele ca programarile la dentist, din luna in luna cate una si, cu toate ca ei pierd, noi pierdem, clientul e in spasme, se tin de ele cu religiozitate..Si asta nu e tot.
Deci: nemaipomenit, minunat, acum vreo 2 ani si ceva am fost trimisa intr-un study tour la Londra. Se inaugurase faimosul T5 (pronuntat tiii faiv) de pe aeroportul Heathrow si era musai ca un agent de ticketing destoinic ca mine sa-l vada in carne si oase. Am ajuns acolo, la business class, nimic spectaculos dar totusi mai bine decat la eco, singurul plus imi amintesc ca au fost tacamurile de metal , urasc tacamurile acelea meschine de plastic. Am ajuns in T5, am fost invitati la Business Lounge, unde am dat peste un roman care lucra acolo la catering. Lounge-ul fain, liniste, curat, nu era sclipitor sau nu avea chestii inutile dar era placut.
De acolo, am luat metroul spre oras, nu inainte de a remarca podeaua de sticla din fata liftului care ducea la statia de metrou. De mare senzatie, avand in vedere faptul ca eram cam la erajul 2, daca nu mai sus, iar sub sticla aceea era aer. Mult aer.
Asaaa...am ajuns la hotel. Si de aici incepe aventura. Aveam un insotitor de grup despre care eu eram convinsa ca stie Londra by heart. Adica toata lumea presupunea asta. Dar nu. Mergeam intr-o directie cu speranta ca este directia buna, si oricum pamantul e rotund, si oricum la Londra toata lumea vorbeste engleza, ce atata stress ca nu ajungem unde trebuie?! Am realizat ca nu stim unde suntem si mai ales cu cine in momentul in care un tip din grup i-a atras atentia lui the-nowhere-guide ca tine harta invers si ca dreapta nu e stanga and shit. Okkkk...ce bine ca a venit noaptea, a trecut day 1.
Day 2: am plecat plini de avant sa vedem schimbarea garzii la Palatul Buckingham. Numai ca la primul colt juma' de gasca s-a oprit la Starbucks, s-au asezat fetele la masuta, doar nu era sa mearga ca tzatzele cu cafeaua in mana. De atunci, am niscaiva resentimente si fata de Starbucks, ca nu scrie mai mare mai tare mai bucalat ca ei vand coffee-to-go. TO GO!!!
In sfarsit, am plecat, am traversat un mega parc, sunt acolo niste veverite grasane asa ca niste ardei grasi, foarte prietenoase si fotogenice dealtfel. Am ajuns la Buckingham cand tocmai se termina paranghelia, Regina are o noua garda, everybody is happy, ce bine ca am trecut pe la Starbucks! ....
okkk..next: apoi am bananait prin oras, pana a venit seara, ne chioraiau matzele, the nowhere guide ne invita la masa, cica mergem la restaurant japonez. Ne trimite inainte ca "are ceva de rezolvat" si cand ne gandeam ca ne-a pacalit si ne lasa acolo, o fi plecat sa manance ceva in firea lui, apare fiinta bosumflata, cred ca avea si ochii in lacrimi, cu urmatoarea patanie: a fost sa scoata bani de la bancomat (!!!) ca sa plateasca masa si niste unii care isi faceau de lucru pe acolo i-au dat cateva coate in spate si i-au furat banii. Si intarziase atat pt ca fusese sa reclame la politie. Care politie s-a uitat patrat la fiinta, ceva de genul "pt ce scoti bani de la bancomat cand aici poti plati de la ciunga pana la un apartament prin card?? haa?"
mda.
chiar, de ce? are you fucking retarded?
De atunci, relatia mea cu BA s-a racit si mai tare. "Fiinta" lucreaza la BA. Altfel, a very nice and pleasant person, but this seems to be beyond my understanding.
Asa. Azi, ca sa revin in zilele noastre: primesc o oferta care suna mai mult decat promitator, cica oferta speciala pe Sydney, 850eur fara taxe. Uau, uaaau, ce misto. Imi atrag atentia colegele, in caz ca nu-mi citesc mailurile cu atentie. Ca poate ma intereseaza, dragele de ele imi vor binele. Ca sa-mi cada fata si sa-mi piara zambetul cand am aflat cat sunt taxele: aproape 500 eur, mai exact tot biletul eftin maica eftin este 1320eur. Mai BA, voi zbura cu voi cand o zbura porcu! Sau nici atunci!!
Pfui, m-am racorit.
Totul a inceput intr-o frumoasa dimineata de toamna. De fapt, ceea ce vreau sa povestesc s-a intamplat acum cativa ani dar acum cand imi amintesc aproape ca simt acelasi disconfort si aceeasi furie tacuta ca atunci.
Teoretic, BA imi face cu ochiul: imi place Londra, apoi cursa lor spre Sydney ma pune pe ganduri, dupa experienta araba cu Etihad. Si totusi...ce inseamna resentimentele astea...sunt dificili, constipati (adica inflexibili), orice procedura a lor e diferita de a celorlalte 99.9% companii si pentru acelasi fleac muncesti de trei ori mai mult...isi anunta grevele ca programarile la dentist, din luna in luna cate una si, cu toate ca ei pierd, noi pierdem, clientul e in spasme, se tin de ele cu religiozitate..Si asta nu e tot.
Deci: nemaipomenit, minunat, acum vreo 2 ani si ceva am fost trimisa intr-un study tour la Londra. Se inaugurase faimosul T5 (pronuntat tiii faiv) de pe aeroportul Heathrow si era musai ca un agent de ticketing destoinic ca mine sa-l vada in carne si oase. Am ajuns acolo, la business class, nimic spectaculos dar totusi mai bine decat la eco, singurul plus imi amintesc ca au fost tacamurile de metal , urasc tacamurile acelea meschine de plastic. Am ajuns in T5, am fost invitati la Business Lounge, unde am dat peste un roman care lucra acolo la catering. Lounge-ul fain, liniste, curat, nu era sclipitor sau nu avea chestii inutile dar era placut.
De acolo, am luat metroul spre oras, nu inainte de a remarca podeaua de sticla din fata liftului care ducea la statia de metrou. De mare senzatie, avand in vedere faptul ca eram cam la erajul 2, daca nu mai sus, iar sub sticla aceea era aer. Mult aer.
Asaaa...am ajuns la hotel. Si de aici incepe aventura. Aveam un insotitor de grup despre care eu eram convinsa ca stie Londra by heart. Adica toata lumea presupunea asta. Dar nu. Mergeam intr-o directie cu speranta ca este directia buna, si oricum pamantul e rotund, si oricum la Londra toata lumea vorbeste engleza, ce atata stress ca nu ajungem unde trebuie?! Am realizat ca nu stim unde suntem si mai ales cu cine in momentul in care un tip din grup i-a atras atentia lui the-nowhere-guide ca tine harta invers si ca dreapta nu e stanga and shit. Okkkk...ce bine ca a venit noaptea, a trecut day 1.
Day 2: am plecat plini de avant sa vedem schimbarea garzii la Palatul Buckingham. Numai ca la primul colt juma' de gasca s-a oprit la Starbucks, s-au asezat fetele la masuta, doar nu era sa mearga ca tzatzele cu cafeaua in mana. De atunci, am niscaiva resentimente si fata de Starbucks, ca nu scrie mai mare mai tare mai bucalat ca ei vand coffee-to-go. TO GO!!!
In sfarsit, am plecat, am traversat un mega parc, sunt acolo niste veverite grasane asa ca niste ardei grasi, foarte prietenoase si fotogenice dealtfel. Am ajuns la Buckingham cand tocmai se termina paranghelia, Regina are o noua garda, everybody is happy, ce bine ca am trecut pe la Starbucks! ....
okkk..next: apoi am bananait prin oras, pana a venit seara, ne chioraiau matzele, the nowhere guide ne invita la masa, cica mergem la restaurant japonez. Ne trimite inainte ca "are ceva de rezolvat" si cand ne gandeam ca ne-a pacalit si ne lasa acolo, o fi plecat sa manance ceva in firea lui, apare fiinta bosumflata, cred ca avea si ochii in lacrimi, cu urmatoarea patanie: a fost sa scoata bani de la bancomat (!!!) ca sa plateasca masa si niste unii care isi faceau de lucru pe acolo i-au dat cateva coate in spate si i-au furat banii. Si intarziase atat pt ca fusese sa reclame la politie. Care politie s-a uitat patrat la fiinta, ceva de genul "pt ce scoti bani de la bancomat cand aici poti plati de la ciunga pana la un apartament prin card?? haa?"
mda.
chiar, de ce? are you fucking retarded?
De atunci, relatia mea cu BA s-a racit si mai tare. "Fiinta" lucreaza la BA. Altfel, a very nice and pleasant person, but this seems to be beyond my understanding.
Asa. Azi, ca sa revin in zilele noastre: primesc o oferta care suna mai mult decat promitator, cica oferta speciala pe Sydney, 850eur fara taxe. Uau, uaaau, ce misto. Imi atrag atentia colegele, in caz ca nu-mi citesc mailurile cu atentie. Ca poate ma intereseaza, dragele de ele imi vor binele. Ca sa-mi cada fata si sa-mi piara zambetul cand am aflat cat sunt taxele: aproape 500 eur, mai exact tot biletul eftin maica eftin este 1320eur. Mai BA, voi zbura cu voi cand o zbura porcu! Sau nici atunci!!
Pfui, m-am racorit.
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Downunder
Australian dream. Ce-am vazut si ce-am facut si ce..whatever.
Ma gandesc acum ca am o stare asa medium soft-chilled-in the middle of everything, nu am picat pe spate de extaz, dar nici nu o resping cu hotarare, adica ushi ushi gea de-aici, as minti sa spun ca nu-mi place.
Australia e misto. E cald mai tata mai, acum crap de cald la propriu si imi place. Caldura si verdeata si palmieri "de la mama lor", oameni relaxati, o natie in slapi, cel putin in Sydney, unde orice faci te invarti in jurul unui port, al unei plaje, etc, tot peste atmosfera de litoral dai.
E adevarat ca verdeata, caldura si umezeala de peste noapte fac un mediu perfect pentru tot felul de insectoaie (da, aici orice insecta europeana e de 5 ori mai mare), de serpisori, scorpioni etc care sunt priviti ca un fel de "pets", cel putin gandacii imensi de pe strazi printre care am mers topaind si chitaind intr-o seara, eram singura fraiera care se speria de niste gandaci de 5 cm bucata, inofensivi dealtfel dar groaznic de mari.
Oamenii: sunt de toate felurile, multi asiatici, desi aveam impresia ca asiaticele sunt scunde am vazut si unele care pareau baschetbaliste, m-am simtit mica pe langa ele. Am remarcat pe strazi parul impecabil al asiaticelor (ce or manca fetele astea nu stiu), picioarele lungi ale negreselor/ mulatrelor (ce mananca astea e si mai interesant, sunt lungi chiar si cand sunt mici!) , lipsa burtii la tot masculii under 50. Nu zic nimic de barbati, cica aici e cea mai mare comunitate gay din lume, asa ca i-am trecut pe modul invisible, nu am dispozitie for a perfectly charming gay friend.
Locurile: pretty wild daca ai iesit un metru in afara orasului, modern daca esti in zona dominata de sky scrapers, cam outdated daca esti in alta parte. Ce este vechi, nu e vechi "tradition like", e din '80-'90, aaa, exista inca internet cafe, si sunt foarte populate, aici internetul e un fel de conexiune cu navele extraterestre, unii inca trebuie convinsi ca asa ceva exista. Autobuzele, trenurile, ferry, tot sistemul de transport e foarte eficient dar parca toate sunt facute inaintea erei noastre, sau poate sunt eu carcotasa, sau e aerul sarat care le corodeaza, habar n-am, tot vechi par.
Circulatia: ooo, daa. Se circula ca in UK, ma uit in toate directiile cand traversez si cu toate astea tot era sa ma ia un autobuz pe oglinda. Sunt multe motociclete, asta imi place, mai ales daca motocicleta nu e Harley condus de un grasan tatuat in vesta de piele. Se pare ca posesorii de Harley sunt injectati cu un ser special la achizitionarea utilajului, de arata toti la fel, indiferent de zona in care se invart.
Plajele: unele foarte curate, de obicei linistite (fara boxe, muzica, manele, bla bla), nici macar umbrelute nu au, adica te bate soarele in cap de nu te vezi. De-aia am folosit lotiune de plaja 50+ si oricum, aici sloganul promovat de autoritati este "There is nothing healthy about a tan". Asa e, but it looks nice. :D
Am mai observat doua chestii din care nu stiu ce sa inteleg, baietii astia se agita cu "marxism in today's Australia", tot promoveaza o conferinta care va avea loc abia in aprilie pe tema asta, nu pot sa le zic decat aveti grija ce va doriti ca s-ar putea sa vi se intemple. Al doilea lucru care mi-a ridicat o spranceana si a lasat-o asa ridicata este urmatorul indemn, afisat pe ferry, in tren, gara, locurile publice in general: " If you see something, say something". Mie asta imi sugereaza niste mici securisti fara voie, dar ei nu stiu ce-s aia securisti.
Stirile: simpatice, daca nu e vorba despre inundatiile din Queensland, atunci cineva a fost injunghiat/ impuscat sau si-a batut copilul de 2 ani etc, chestii banale. Feels like home. Ce bine, nici aici nu ma uit la televizor.
A, the way they speak English. E un fel de hai hai oi oi, cum spunea frate-meu de niste colegi de armata: "she fashi 'ai? / bine 'ai" . Cuvintele sunt reduse la jumatate, vocale cat cuprinde, dreaq stie ce spun, ma concentrez de-mi dau lacrimile ca sa inteleg un localnic cand vorbeste. Iar toate toponimele suna asa: Parramatta, Kookaburra, Woolongong, Naraweena, te doare capul, wtf is this. De azi, ma cheama Oorrttansa.
Acum ma scuzati, ma duc sa fac o baie in ocean. Repede, pana nu apare vreun rechin pe plaja.
Ma gandesc acum ca am o stare asa medium soft-chilled-in the middle of everything, nu am picat pe spate de extaz, dar nici nu o resping cu hotarare, adica ushi ushi gea de-aici, as minti sa spun ca nu-mi place.
Australia e misto. E cald mai tata mai, acum crap de cald la propriu si imi place. Caldura si verdeata si palmieri "de la mama lor", oameni relaxati, o natie in slapi, cel putin in Sydney, unde orice faci te invarti in jurul unui port, al unei plaje, etc, tot peste atmosfera de litoral dai.
E adevarat ca verdeata, caldura si umezeala de peste noapte fac un mediu perfect pentru tot felul de insectoaie (da, aici orice insecta europeana e de 5 ori mai mare), de serpisori, scorpioni etc care sunt priviti ca un fel de "pets", cel putin gandacii imensi de pe strazi printre care am mers topaind si chitaind intr-o seara, eram singura fraiera care se speria de niste gandaci de 5 cm bucata, inofensivi dealtfel dar groaznic de mari.
Oamenii: sunt de toate felurile, multi asiatici, desi aveam impresia ca asiaticele sunt scunde am vazut si unele care pareau baschetbaliste, m-am simtit mica pe langa ele. Am remarcat pe strazi parul impecabil al asiaticelor (ce or manca fetele astea nu stiu), picioarele lungi ale negreselor/ mulatrelor (ce mananca astea e si mai interesant, sunt lungi chiar si cand sunt mici!) , lipsa burtii la tot masculii under 50. Nu zic nimic de barbati, cica aici e cea mai mare comunitate gay din lume, asa ca i-am trecut pe modul invisible, nu am dispozitie for a perfectly charming gay friend.
Locurile: pretty wild daca ai iesit un metru in afara orasului, modern daca esti in zona dominata de sky scrapers, cam outdated daca esti in alta parte. Ce este vechi, nu e vechi "tradition like", e din '80-'90, aaa, exista inca internet cafe, si sunt foarte populate, aici internetul e un fel de conexiune cu navele extraterestre, unii inca trebuie convinsi ca asa ceva exista. Autobuzele, trenurile, ferry, tot sistemul de transport e foarte eficient dar parca toate sunt facute inaintea erei noastre, sau poate sunt eu carcotasa, sau e aerul sarat care le corodeaza, habar n-am, tot vechi par.
Circulatia: ooo, daa. Se circula ca in UK, ma uit in toate directiile cand traversez si cu toate astea tot era sa ma ia un autobuz pe oglinda. Sunt multe motociclete, asta imi place, mai ales daca motocicleta nu e Harley condus de un grasan tatuat in vesta de piele. Se pare ca posesorii de Harley sunt injectati cu un ser special la achizitionarea utilajului, de arata toti la fel, indiferent de zona in care se invart.
Plajele: unele foarte curate, de obicei linistite (fara boxe, muzica, manele, bla bla), nici macar umbrelute nu au, adica te bate soarele in cap de nu te vezi. De-aia am folosit lotiune de plaja 50+ si oricum, aici sloganul promovat de autoritati este "There is nothing healthy about a tan". Asa e, but it looks nice. :D
Am mai observat doua chestii din care nu stiu ce sa inteleg, baietii astia se agita cu "marxism in today's Australia", tot promoveaza o conferinta care va avea loc abia in aprilie pe tema asta, nu pot sa le zic decat aveti grija ce va doriti ca s-ar putea sa vi se intemple. Al doilea lucru care mi-a ridicat o spranceana si a lasat-o asa ridicata este urmatorul indemn, afisat pe ferry, in tren, gara, locurile publice in general: " If you see something, say something". Mie asta imi sugereaza niste mici securisti fara voie, dar ei nu stiu ce-s aia securisti.
Stirile: simpatice, daca nu e vorba despre inundatiile din Queensland, atunci cineva a fost injunghiat/ impuscat sau si-a batut copilul de 2 ani etc, chestii banale. Feels like home. Ce bine, nici aici nu ma uit la televizor.
A, the way they speak English. E un fel de hai hai oi oi, cum spunea frate-meu de niste colegi de armata: "she fashi 'ai? / bine 'ai" . Cuvintele sunt reduse la jumatate, vocale cat cuprinde, dreaq stie ce spun, ma concentrez de-mi dau lacrimile ca sa inteleg un localnic cand vorbeste. Iar toate toponimele suna asa: Parramatta, Kookaburra, Woolongong, Naraweena, te doare capul, wtf is this. De azi, ma cheama Oorrttansa.
Acum ma scuzati, ma duc sa fac o baie in ocean. Repede, pana nu apare vreun rechin pe plaja.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
