Cand eram mica, eram fascinata de uniforme. De-aia cantam cat era ziua de mare "Trecea fanfara militaraaaa/ In frunte c-un tambur majoor..."..mai ziceam ceva si de mustacioara lui dar nu imi amintesc toate versurile. Impreuna cu mine canta si Dan Spataru, fie-i tarana usoara.
Acum o jumatate de ora (este ora 5.53 AM) m-a trezit un uruit ingrozitor. Vrrrrrrruuuum, brrrrrrrrr, vibrau peretii, podelele, patul, perna. Si eu cu ele. Am sarit din pat pe balcon, crezand ca trece vreun elicopter printre blocuri (au venit extraterestrii! trec pe Turda?! take me!! take me!! ). Chioara de somn, nu stiam incotro sa ma uit, in sus sau in jos. Zgomotul ingrozitor era spre capatul blocului, nu vedeam de balcoane, dar pe strada erau masini "de-alea de defilare". Cu stegulete tricoloree, rachetute (cross my hart, mi-au trecut rachetele pe sub balcon!), luminite, tot tacamul. Si, ca de obicei pe Turda, era coloana blocata. Sau stateau la semafor, nu m-am prins exact. Am sarit inapoi in pat, parca mai trecuse galagia. Acum zgomotul tramvaiului-metrou-usor este un ciripit de pasarele. Ambulantele sunt serenade solitare in noapte. Claxoanele isterice ale celor care asteapta sa intre pe Podul Grant...sunt soapte de iubire. Deci, m-am bagat la loc sub pilota calda.
Dar nu pentru mult! Uruitul de sus-jos se aude din nou! Sar imediat din pat, asa ceva nu trebuie ratat! in picioarele goale si maieu cu bretele,la 5 grade si 5 dimineata, admir inca o coloana militara. Am vazut si sursa zgomotului: o masina lunga-lata, ca o cutie de conserve, urata rau, vopsita fara inspiratie.. "Cred ca este un dispozitiv anti-radar", mi-am spus. Am bombanit cutia de conserve..daca tot eram pe balcon, am stat sa le vad pe toate (de cate ori va trec rachete pe sub balcon, ia sa aud?!), am mai vazut niste rachete (aratau ca legaturile de ceapa verde...), alte masini cu stegulete, si gata. Apoi m-am gandit ca nu sunt deloc inspirati, la razboi iei inamicul prin surprindere, nu il anunti cu 3 kilometri inainte ca vii. E adevarat ca nu stiam daca zgomotul venea de sus sau de jos...deci e si asta o tactica.
Ahaa, deci vom avea defilare! Baieti, pregatiti-va zambetul de 1 Decembrie! Vin sa va fotografiez!
si BUNAA DIMINEATA! este ora 06.14.
luni, 24 noiembrie 2008
Recesiune
Mihaela, colega mea de apartament, s-a gandit sa ne facem un plan de atac pentru recesiunea care ne bate la usa. Intai, consumam apa mai putina: in loc de baie, facem dus. Nu in fiecare zi, spalam numai esentialul. Nici sosetele nu le mai spalam zilnic, le aerisim si le luam la purtat si a doua zi (pfui!).
Ne demachiem pe rand, folosim acelasi cotton pad (ioi!, brr).
Uleiul folosit nu-l mai aruncam, il reciclam. Facem sapun!
Folosim cam multe servetele. Nu stiu cum am putea recicla servetelele in care ne-am suflat nasul...oare de ingrasamant la flori sunt bune?..aaa, apropos de flori: in loc de flori, Mihaela propune sa punem patrunjel. Si niste morcovi,muulti morcovi.. dar atunci imi scot si eu trandafirul japonez din ghiveci..poate pun o varza in loc...Miha zice sa pun doua, una alba si una rosie, pentru feng shui. Si daca ne cresc morcovii suficient de vanjosi pana la Craciun, agatam si niste globuri!
Dupa ce se face varza, o punem la murat pe balcon. Sper sa nu alungam porumbeii care dorm pe dulapul de la strabunu', avem nevoie de ei pentru ingrasaminte.
Tot pe balcon ar fi o idee sa punem un bideu. Sa nu mai dam banii pe odorizant pentru baie...aa, si albine tot pe balcon..unde mai intai am plantat un tei, am uitat sa spun. Deci: tei pt ceai si ca sa trecem peste recesiune cu calm; albine pentru miere si ceara de epilat; aa, idee de tinut minte: de cautat prieteni pensionari care au bilete gratuite la tratament!
Cica folosim cam multe pungi de gunoi. Cred ca vom arunca numai continutul, punga o pastram, cand se rupe o lipim si tot asa, pana se rupe de tot.
Tot din teiul de pe balcon facem linguri (acum avem linguri de bambus pentru mancare..fitze, nu gluma! ).
Tot din motive de recesiune, nu mai iesim intai la o prajitura, apoi la film, apoi in parc...nu, acum chemam pe toata lumea o data, acasa, costa mult sa ne machiem, sa ne parfumam, deci nu vom face risipa aceasta de mai multe ori. O data si bine.
"Si, daca tot vine, cat tine recesiunea asta? Cica frunzele de nuc sunt bune de vopsit parul. Punem si un nuc langa tei?"
si "porumbeii astia nu fac oua??"
Ne demachiem pe rand, folosim acelasi cotton pad (ioi!, brr).
Uleiul folosit nu-l mai aruncam, il reciclam. Facem sapun!
Folosim cam multe servetele. Nu stiu cum am putea recicla servetelele in care ne-am suflat nasul...oare de ingrasamant la flori sunt bune?..aaa, apropos de flori: in loc de flori, Mihaela propune sa punem patrunjel. Si niste morcovi,muulti morcovi.. dar atunci imi scot si eu trandafirul japonez din ghiveci..poate pun o varza in loc...Miha zice sa pun doua, una alba si una rosie, pentru feng shui. Si daca ne cresc morcovii suficient de vanjosi pana la Craciun, agatam si niste globuri!
Dupa ce se face varza, o punem la murat pe balcon. Sper sa nu alungam porumbeii care dorm pe dulapul de la strabunu', avem nevoie de ei pentru ingrasaminte.
Tot pe balcon ar fi o idee sa punem un bideu. Sa nu mai dam banii pe odorizant pentru baie...aa, si albine tot pe balcon..unde mai intai am plantat un tei, am uitat sa spun. Deci: tei pt ceai si ca sa trecem peste recesiune cu calm; albine pentru miere si ceara de epilat; aa, idee de tinut minte: de cautat prieteni pensionari care au bilete gratuite la tratament!
Cica folosim cam multe pungi de gunoi. Cred ca vom arunca numai continutul, punga o pastram, cand se rupe o lipim si tot asa, pana se rupe de tot.
Tot din teiul de pe balcon facem linguri (acum avem linguri de bambus pentru mancare..fitze, nu gluma! ).
Tot din motive de recesiune, nu mai iesim intai la o prajitura, apoi la film, apoi in parc...nu, acum chemam pe toata lumea o data, acasa, costa mult sa ne machiem, sa ne parfumam, deci nu vom face risipa aceasta de mai multe ori. O data si bine.
"Si, daca tot vine, cat tine recesiunea asta? Cica frunzele de nuc sunt bune de vopsit parul. Punem si un nuc langa tei?"
si "porumbeii astia nu fac oua??"
Greturi de sezon
Uneori cand prezentul ma apasa, ma intorc in trecut. Azi mi-am amintit de supa mamei mele, de cand eram mica, si imi placea sa vad in farfurie un morcov mare "ca sa vezi bine". Azi am taiat si eu la fel morcovii, desi nu imi aminteam exact de ce ii las mari...Supa de care imi amintesc bine este cea dintr-o duminica de iarna, in care ne dusese tata la un spectacol de circ, pe mine si pe fratele meu. Pana la intoarcere, zapada cotropise orasul, si daca acum e aglomeratie si parca toti uita sa conduca atunci cand ninge, acum aproape treizeci de ani nu mai era nici tipenie, de transport in comun nu mai vorbesc. Si pentru ca trebuia sa ajungem de la circ in Drumul Taberei, tata s-a inarmat cu rabdare si cu noi de mana a inceput sa taie troeienele. Imi amintesc ca o parte din drum am venit cu un plug care curata zapada, ce eveniment a fost pentru mine si frate-meu!..dar asta a fost putin, ca plugul avea de curatat bulevardul lui, nu venea in Drumul Taberei...asa ca am mers mult pe jos, mie mi s-a parut "infinit de mult". La un momentdat, m-am impiedicat si am cazut pe burta, mi-a placut asa mult zapada pufoasa ca l-am rugat pe tata sa ma lase acolo. Atunci am aflat ca daca te ia somnul in zapada, mori. Noroc cu tata...
Asa ca dupa mult mers, multa zapada, multe povesti, am ajuns acasa, unde mama ne astepta oarecum ingrijorata, ca nu stia nimic de noi. Si in casa mirosea a supa fierbinte, cu morcovi portocalii in ea si stelute deasupra, si frunze de patrunjel...asta e supa de care imi amintesc cel mai tare, dupa ziua de pomina la circ si prin zapada. Sarumana, mamaa!
Azi am gatit ca sa fug de iuresul campaniilor pe care le dai afara pe usa si intra pe geam. In drum spre casa am auzit intamplator, la radio, inceputul conferintei de presa a presedintelui. Ceva despre casele care se vor construi pentru tineri...Care tineri?De ce azi? De ce el? De ce despre subiectul acesta?...m-a cuprins o greata monumentala, care s-a accentuat si mai tare cand am ajuns acasa si aveam o scrisoare de la primarul sectorului, infipta in usa. Bine ca mi-am dat seama, nici nu mai deschid cutia de scrisori in urmatoarele 10 zile. Asa, scrisoarea infipta in usa imi prezenta avantajele unei petitii online pentru nu stiu ce fonduri "pentru noi". Care noi? Cine esti tu care imi trimiti scrisorile astea? Te cunosc? Ma cunosti? De cand suntem "noi" ?
Acum doua zile, mama ma suna si imi spune ca am primit la ei un plic de la Radu Munteanu. Cine e? Am vreun prieten cu numele asta?...printre hohote de ras i-am spus ca e un candidat din colegiul lor, ala cu "Nu cant. Nu tricotez".
Cateodata ma gandesc, in sfanta mea naivitate, daca exista si vreun candidat care isi doreste sa faca ceva doar pentru oameni. Da, ok, si prietenii, familia sunt oameni, nuu?...ok, unul care sa vada mai departe de atat. Care sa zambeasca dimineata pentru ca i-a inflorit ciresul, nu pentru ca i-a crescut contul in banca cu inca un milion de euro. Vreo tanti care face cornulete pentru ca o binedispun, nu care tricoteaza la televizor. Si mamaia mea croseteaza si nu apare la tv. Ma simt agresata. Am oprit televizorul, imi este teama ca si delfinii de pe Discovery vor iesi din apa cu mesaje electorale. Cutia de scrisori e incuiata bine, am aflat ca trebuie sa imping lacatelul nu-stiu-cum ca sa se deschida. Ce bine, va ramane incuiata forever. Pe strada arunc in primul cos materialele electorale. Sincer, mi-e scarba. Si nici un candidat nu spune ca de fapt vom primi multa lamaie.
Ca sa ne taie greata, la ce va gandeati?
Asa ca dupa mult mers, multa zapada, multe povesti, am ajuns acasa, unde mama ne astepta oarecum ingrijorata, ca nu stia nimic de noi. Si in casa mirosea a supa fierbinte, cu morcovi portocalii in ea si stelute deasupra, si frunze de patrunjel...asta e supa de care imi amintesc cel mai tare, dupa ziua de pomina la circ si prin zapada. Sarumana, mamaa!
Azi am gatit ca sa fug de iuresul campaniilor pe care le dai afara pe usa si intra pe geam. In drum spre casa am auzit intamplator, la radio, inceputul conferintei de presa a presedintelui. Ceva despre casele care se vor construi pentru tineri...Care tineri?De ce azi? De ce el? De ce despre subiectul acesta?...m-a cuprins o greata monumentala, care s-a accentuat si mai tare cand am ajuns acasa si aveam o scrisoare de la primarul sectorului, infipta in usa. Bine ca mi-am dat seama, nici nu mai deschid cutia de scrisori in urmatoarele 10 zile. Asa, scrisoarea infipta in usa imi prezenta avantajele unei petitii online pentru nu stiu ce fonduri "pentru noi". Care noi? Cine esti tu care imi trimiti scrisorile astea? Te cunosc? Ma cunosti? De cand suntem "noi" ?
Acum doua zile, mama ma suna si imi spune ca am primit la ei un plic de la Radu Munteanu. Cine e? Am vreun prieten cu numele asta?...printre hohote de ras i-am spus ca e un candidat din colegiul lor, ala cu "Nu cant. Nu tricotez".
Cateodata ma gandesc, in sfanta mea naivitate, daca exista si vreun candidat care isi doreste sa faca ceva doar pentru oameni. Da, ok, si prietenii, familia sunt oameni, nuu?...ok, unul care sa vada mai departe de atat. Care sa zambeasca dimineata pentru ca i-a inflorit ciresul, nu pentru ca i-a crescut contul in banca cu inca un milion de euro. Vreo tanti care face cornulete pentru ca o binedispun, nu care tricoteaza la televizor. Si mamaia mea croseteaza si nu apare la tv. Ma simt agresata. Am oprit televizorul, imi este teama ca si delfinii de pe Discovery vor iesi din apa cu mesaje electorale. Cutia de scrisori e incuiata bine, am aflat ca trebuie sa imping lacatelul nu-stiu-cum ca sa se deschida. Ce bine, va ramane incuiata forever. Pe strada arunc in primul cos materialele electorale. Sincer, mi-e scarba. Si nici un candidat nu spune ca de fapt vom primi multa lamaie.
Ca sa ne taie greata, la ce va gandeati?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
