03:43

De aproape trei ani, de cand stau in actuala locuinta, am parte de niste mici incidente "domestice" provocate de vecinii mei din apartamentul de deasupra. Se intampla asa: la 2, la 3, la 5 dimineata, numai la ore din astea sexy, o femeie incepe sa tipe, uneori sa si planga. Prima oara cand am auzit-o, am avut impresia ca se cearta cu cineva la telefon, si ca vorbeste singura, pentru ca nu se mai auzea nimic in afara de vocea ei. Pana cand a inceput sa tranteasca usile si sa arunce chestii pe jos, eventual unele care se sparg pe gresie, si atunci mi-am dat seama ca exista si un interlocutor.
Azi, la 03.43 m-au trezit niste tipete si plansete, "nu mai suport! nu mai suport!" zdrang o usa trantita (usa din aceea cu geam la mijloc, ca sa fie efectul total). Tipete zece minute, nu am inteles mai mult decat ca nu mai suporta (sincer, nici eu), apoi robinetul de la baie, probabil ca s-a spalat pe fata dupa atata plans si acum e program de somn. Pana data viitoare.
Iar eu am ramas huhurez in varful patului, de atunci ma tot gandesc ce ar trebui sa fac la astfel de evenimente. Sa sun la politie? La salvare? ..oare femeia aceea este maltratata in vreun fel sau doar e mal a tete? ...daca nu mai suporta, asa cum spune, de ce sta aici, in continuare, de atata timp? ..oare este ceva legat de primavara, pentru ca am observat ca primavara si vara sunt mai dese incidentele acestea?..oare trebuia sa ma duc la usa lor?..si sa le spun ce?
Mai multe nu stiu despre fiinta aceasta. Pe vecinii mei (parintii fetei - asa presupun)ii cunosc putin, par pasnici si linistiti, sunt around 60, ea si-a cerut scuze daca sotul ei face galagie cand vine seara de la serviciu si se joaca cu catelul, iar el m-a ajutat pro bono cu instalatiile sanitare de fiecare data cand am avut vreo problema. so..they look ok. Atunci ce-i cu fata asta care tipa si tranteste usi la 3 noaptea?
Am vazut eu prea multe filme americane unde exista servicii sociale, si o femeie under pressure poate gasi un loc sigur in care gaseste sprijin si consiliere? Sunt multe lucruri in lumea aceasta care ma intorc pe dos, pe care le gestionez cumva in economia mea interioara, dar nu accept sub nici o forma violenta impotriva femeilor si copiilor, simt ca imi explodeaza creierii cand aud cazuri de femei maltratate, lovite, umilite. Ceea ce se intampla cu vecinii mei ma sperie, ma dezgusta (de ce nici unul din ceilalti vecini nu spune nimic, niciodata, doar nu e tot blocul plin de femei singure care stau in varful patului si oscileaza cu telefonul in mana, daca sa sune la 112 sau la spitalul 9), ma oboseste (e o galagie permanenta in bloc, daca nu se aude o bormasina prin apartamentele de deasupra mea, cu siguranta se intampla ceva in curtile de vis-a-vis, iar vara e sezon de gratare plus manele, ce misto). Simt ca trebuie sa fac ceva, dar am mai avut parte de implicari domestice din care singura concluzie a fost aia cu facerea de bine...

Ce sa fac acum? dar data viitoare?

De luni

Azi e luni, deci pot sa ma lamentez, sau sa-mi fac de cap sau amandoua.
Sambata am rezistat eroic sa nu scriu cum am fost deprimata timp de 15 minute dupa ce am gasit pe youtube o inregistrare cu ultima cantare live a celor de la Bosquito, dintr-un club bucurestean. Mai oameni buni, eu (si un sfert din populatia feminina a Romaniei) am fost inamorata (in secret, e adevarat) de Radu Almasan, cum era el sexy asa cu pletele in vant si arunca cu picioarele in toate partile cand dansa, si purta niste camasi cel putin ciudatele, dar era funky-punky-mega-sexy-crunchy. Acum e un buflei cuminte, cu pleata frumos asezata cu peria, eu zic asa, de la intaltimea blogului meu, daca nu da burta jos, m-a pierdut de fana, si nu vad nici un succes muzical rasunator la orizont. Deci mai domnilor, Mick Jagger care are o suta de ani spre moarte, e super slim si n-are burta bufleie rotofeie, ia mai incet cu shaorma pe scari ca vine vara si stricati peisajul.

Trei zambete

In ultimele zile mi-au misunat diverse ganduri prin cap, sa scriu, sa nu scriu, eram cam pusa pe harta si intr-o dispozitie critica, asa ca am asteptat o zi senina in care sa scriu despre lucruri care mi-au placut, sau macar mi-au adus un zambet pe fata.
Azi l-am vazut pe Iorgu facand un wheelie, dupa momentul asta am avut un zambet tamp cel putin doua ore. E semn ca a venit primavara! :)
Si am vazut o doamna biciclista pe Magheru, care statea la semafor ridicata in scarite, era de mare senzatie tinuta dumneaei. This was smile number two.
Si last but not least, am vorbit la telefon cu bunica mea, Mamaia pentru cunoscatori, care mi-a povestit cum s-a lasat ea de cafea si bea ceai, la cei 80 si nu stiu cati de ani :)) this was cool, Mamaia rulz!

Happy smile everyone!