Povestea mea de Craciun

M-am tot gandit la anul acesta, cum l-am inceput, cum il termin, ce am invatat din el.
Se pare ca mi-am invatat lectia acestui an, chiar daca am repetat clasa de mai multe ori. :)
Dar nu acesta e lucrul cel mai important. Am aflat langa mine oameni care m-au ascultat, m-au certat, m-au sustinut, m-au iubit, m-au luat asa cum sunt chiar daca uneori m-au zgaltait de mi-au mers fulgii, dar au facut-o pentru mine. Si m-au ascultat in continuare, chiar daca am vorbit mult peste limitele admise. Nu stiu cum sa le multumesc pentru ca exista, uneori ma intreb daca sunt destul de buna ca sa merit astfel de prieteni, as vrea sa stiu ca sunt, sau macar imi doresc ca ei sa afle ca ma straduiesc si tin cont de sfaturile lor.
Ma rog pentru ei si imi doresc ca nu numai Craciunul sa le aduca daruri minunate, iubire si lumina in suflete, nu inteleg de ce trebuie sa fie Craciun ca sa ne purtam frumos unii cu altii si sa ne mai facem cate un cadou (eu azi am primit o sticla cu bautura, dont' ask :)
Nu am multe de daruit, dar stiu ca un loc special in lumea mea si in povestea mea de Craciun au urmatorii: Monica, Veronica, Mihai, Flori, Bogdan si Bogdan.

Va multumesc pentru ca sunteti si ii multumesc lui Dumnezeu ca v-a adus in viata mea.

Draga Mos Craciun,

stiu ce imi doresc anul acesta:

- o geanta mare de piele neagra, eleganta, in care sa incapa aparatul foto plus incarcatorul, portofelul cand e el plin la maxim, cheile, telefonul, o carte, un sandwich, plus niste alte mici maruntisuri :D
- un cutit de chef, pentru ca cel pe care il acum da semne de oboseala, sau doar de toceala si nu stiu sa-l ascut, oricum nu mai e cooperant si ma deprima

Atat.

Aa, daca am fost cuminte? Foarte.
Am mancat tot? Ohoo, si inca cum :))
Sa spun o poezie? poeziile se termina repede, ti-as spune niste povesti de stai aici pana la Craciunul urmator, dar ma gandesc ca ai treaba..


Multumesc!

Romania

Dupa atata inflatie de fasole si carnati, am pregatit in final niste pui perpelit in sos de soia si orez cu legume. Cam chinezesc, asa. Ma tot gandesc ca moda asta de "sarbatoare nationala culinara" s-a inventat recent, parca la o campanie electorala, si de atunci tot sarbatorim, de parca la asta se rezuma notiunea de a fi roman. "Am mancat fasole azi, vai ce imi iubesc tara!". No shit!
Cand m-am simtit ultima oara mandra ca sunt romanca?
-atunci cand eram in Miami, si un taximetrist pakistanez m-a intrebat de Rapid :)), ca el era pasionat de fotbal si ii placuse Rapidul in nu stiu ce meci. *de fapt, m-a intrebat daca echipa de fotbal mai exista :))
- cand eram in Franta, la Lourdes, si niste frantuzoaice pe la 50-60 de ani asa mi-au povestit pline de entuziasm ce mult le-a placut lor la Iasi si cat de frumoase sunt manastirile din Moldova
- cand am aflat ca Mimi antreneaza fetite pentru echipa de gimnastica a Marii Britanii. Cu Mimi imi plimbam papusile cand eram mica :)
Din Australia nu am amintiri din astea, dar era dragut cand trebuia sa explic unde e Romania: "In Europe. Well, you know Russia? ...ok, it's a little bit on the left from Russia!" Depinde cum tii harta, vorba legendara a unei cliente.