Seara de septembrie

Aseara mi-am pus calorifere noi. Big deal, nu le-am pus eu, instalatorul Dorel a facut asta, cu ajutorul lui mai mic pe care nu stiu cum il cheama.

Cat timp ei faceau zdrrrrrrrrrrrrr, vrrrrrrrrrrrr pac poc in sufragerie, eu am stat la masa din bucatarie, cu laptopul deschis, si telefonul la ureche, schimbam rezervari, emiteam bilete si ma simteam ca pe santier. “undeeee pleacaaaaaa?....aaaaa, vineeee!....Bodrum, daaaa?...trei persoane, daaaaaa?....aaaa, Nurgihan e doamna, nu e domn!” bormasina zvarrrrr zvarrrrrrrrr zvarrrrrrrrr
Pe la 9 seara, a inceput o epopee care a durat pana aproape de miezul noptii. “nu avem bilete, vin cu proteveu’, ba aveti, uite, am gasit, dar de ce asa, dar n-am vrut, dar stati putin, cristina nu ma lasa ca mor aici, aoleu netuu, uite locul, ia-l tu, nu pot, gata l-am luat eu, nu mai vreau nici o schimbare (f..k, I just did it), uite complimentary va trimit taxi, hai ca va fi bine, ne auzim maine dimineata la 7, uraa, somn usor noapte buna”

Dupa ce se asterne linistea, bormasina plecase, telefoanele nu mai sunau, imi era atat de foame ca nici sa ma tarasc la frigider nu-mi venea. Si imi trecuse somnul de tot. Mai stau la o barfa cu Gabi, care era “de garda”, zicea el. Imi spune ca este atat de indragostit si ii place asa mult starea asta, ca n-a mai fost asa de mult. Frumos, prima veste buna vine pe la miezul noptii, nu-mi amintesc cand mi-a mai spus cineva cu atata entuziasm ca s-a indragostit si ce bine e.

Mai trece o ora, pica netul (dimineata am constatat ca e mort de tot, cred ca n-am platit abonamentul), ma cuibaresc in pat, casa era vraiste, un dulap in mijlocul camerei, florile ravasite prin toate colturile, bine ca patul miroase a proaspat si visez frumos, e a doua dimineata la rand cand ma trezesc zambind, de data asta imi si amintesc ce am visat, mi-a placut mult mult mult :D

Ora 06.45, ma regrupez alene, o sun pe tanti-epopeea, sun la taxi, ii imprietenesc, ce bine, hai ca v-am rezolvat. Imi pun niste cereale, stau pe un colt de masa ca un copil pedepsit, e prea devreme sa ma gandesc ce voi face cu puzderia de ghivece risipite de santier (si care oricum nu isi vor regasi locul dupa terminarea lucrarilor), si masa e plina de flori.
La prima vedere se arata o zi tuflita, ca sa inveselesc atmosfera imi pun sandalele cu tocuri ametitoare si plec spre birou.
Another day is born.