Saptamana sirenelor lungi

De cand a inceput saptamana e aglomeratie pe strazi. Masini multe, oameni multi, se intampla ceva si eu nu stiu? Singura aglomeratie placuta a fost cea a frunzelor uscate de pe trotuare.
De parca aglomeratia nu ar fi fost de ajuns, peste toata harmalaia au fost sirene: ambulante de dimineata pana seara, am simtit ca traiesc intr-un oras bolnav plin de muribunzi cu atacuri cerebrale. Da, stiu, lucrez la doi pasi de spitalul de urgenta. Dar si urgenta asta, parca ar fi mai usor de suportat in soapta...nu stiu, zic si eu :D
Intr-o seara au trecut pe langa mine pompierii. Doua masini mari rosii care circulau pe contrasens, printre ele ambulante vreo trei. Desi spectacolul mi-a placut (moamaa ce fain e sa mergi pe contrasens cand e singura banda disponibila! ), un fior rece mi-a suierat in ceafa. Ce bine ca nu sunt in pielea celor spre care se grabea tot alaiul...
Iar ieri dimineata, da, oh da, un alai "oficial". Adica niste putze mici care se grabeau nicaieri, dar faceau galagie cat ii tineau sirenele si claxoanele. M-au enervat, mi-au spart creierii inainte de a ajunge la serviciu, am fost nauca juma de zi.
In rest, a fost bine, caldut, vreme de umblat aiurea. Pe strazi, normal..