Sittin' on the dock of the bay, wasting time...

Doamnelor si domnilor, lumee lumeee, everybody in za haus: minune mare s-a intamplat, am vazut-o eu ieri. Probabil ca stie tot orasul dar pentru mine minunea e noua, si ieri am dat peste ea.
In plimbarile devenite frecvente prin Obor, la raionul de cuie, suruburi, etc (ieri am cumparat burghie, deja sunt la level 2), m-am gandit ca uite ce frumos si cald si soare e, imi iau inima in dinti si trec si prin piata. Si atunci s-a intamplat minunea: am observat ca piata pe care o stiam eu nu mai e. Doamne pupa-ti-as talpile, nu-mi vine sa cred! Harmalaia mucilaginoasa prin care trebuia sa trec si sa respir a disparut! Tarabele soioase cu acoperisuri improvizate nu mai sunt! Acolo nu stiai in ce calci sau ce-ti cade in cap, atunci cand ploua, un iz permanent ma facea sa ma intorc cu ura de la piata si sa-mi promit ca nu voi mai cumpara legume din alt loc in afara de supermarket, unde nu ma buzunareste nici un "conational" si nu sunt inghesuita de cersetori, carucioare, vanzatori ambulanti.
Asa ca, de bucurie ca vechea piata a fost rasa de pe fata pamantului si cea noua e curata curata si aerisita aerisita si nu se aud manele si se vand legume in forma de legume, am cumparat tot felul de aiurenii, nuci, usturoi, telina, ridichi. Nu stiu ce voi face cu ele dar aratau bine si afara era soare si eu eram fericita ca aerul miroase a portocaliu si a toamna.
De bucurie nu m-am oprit aici, am aflat unde e hala de peste de unde am cumparat...peste :D


Pe care azi l-am gatit, cu ajutor online si on the phone, e adevarat, dar e prima oara cand gatesc peste la modul serios, nu tavalit prin ceva si apoi aruncat in ulei incins.


Si acum ma hlizesc cu Roberto Benigni. La vita e bella.

I need you!

Duminica voi alerga la maraton. Zboing! De fapt, semi-maraton. Imi tot framant mintea cum sa anunt asta dar alte cuvinte mai pline de miez, gust si alte condimente n-am gasit. Dar pot povesti cum am ajuns aici.
Acum doi ani eram cuprinsa de febra crosurilor si a curselor de tot felul, primii 4 kilometri alergati intr-un cros oficial au fost fantastici, am alergat atunci pentru 1m pista de biciclete! Apoi n-a mai contat pentru ce alerg, alergare sa fie!
Si asa a venit ziua cu maratonul Bucuresti, prima editie cred. Am participat la cursa populara, dupa care am mai pierdut timpul pe margine, ma uitam la cei care alergau ca la niste semizei. Si ii invidiam pana in maduva oaselor, ca mi s-a parut mult mai fain sa fii in mijlocul actiunii decat in afara ei. Si cum picoteam eu la soare cu ochii la adidasii care imi treceau pe sub nas, aud dinspre "semizei": "Sarumana, Ortansa!"....hopa, I'm famous!! Era un fost client, mega-super-sportiv de felul lui, care participa la prima lui cursa de maraton (de atunci am aflat ca a mai terminat cateva, bravooooo Soooooriiiiiin!).
Si atunci am avut o revelatie: si ei sunt oameni. Daca el poate, si eu pot. Si uite-asa am incalecat pe o capsuna si ...

De fapt, bat campii, motivele sunt altele: vreau sa alerg pe strada goala. Sa se opreasca circulatia ca sa trec eu. Sa am galerie care sa strige "Haiiideeee Ortiiiiiiii, mai sunt 10km...5km....2...!" Motive suficiente pentru mine sa particip la semi-maraton. :D

Si am cateva promisiuni facute, mie sau altora:
- sa termin ceea ce am inceput ("in puii mei termina si tu odata ceva din ce incepi!")
- acest "drum" este parte dintr-o calatorie mult mai lunga, trebuie sa stiu ca pot traversa un lac inainte de a trece oceanul
- sa port un tricou special care sper sa fie gata la timp

Adica in asa multe cuvinte vreau sa spun ca, desi voi fi singura, faptul ca cineva ma va sustine de pe margine va face cat o mie de kilometri. Cross my heart!

PS: in link gasiti harta traseului. OMG catamai traseuuu...parea mai putintel azi noapte!
Startul se da la ora 09.30. Doamne-Ajuta!
http://www.bucharestcitymarathon.com/index.php?page=Competitie.Map