Switzerlandia

Am ajuns in Berna intr-o insorita zi de august. Adica am plecat de la 36 grade la umbra din Bucuresti la cele max 23 grade la soare din Berna. It was a hot sunny day aveam sa aflu mai tarziu.
A doua zi dimineata, surpizaaa: innorat, ploua, iar eu ma trezesc cu un junghi in spate de nu reusesc sa ma dau jos din pat. Noroc ca dormeam pe burta, si incet incet m-am scurs pe parchet. Am incercat sa ma resuscitez dar nimic n-a mers, dusul fiebinte si cele doua aspirine Bayer m-au lasat la fel de intepenita. Si afara, ploua, ploua...Noroc ca merge centrala si caloriferele sunt calde. Mda, stiu ca e august...
M-am pregatit sa infrunt natura neprietenoasa si sa-mi scot junghiul (la propriu) la plimbare. Am pus pe mine maieu+tricou+hanorac+polar. Si sosete si ghete. Si infofolita asa am intrat in prima farmacie, unde m-a rezolvat o domnisoara pe care o cheama ca pe mine (nu Ortansa, celalalt prenume!) cu niste pilule mici si jucaus de scumpe.
Afara abia se oprise ploaia, dar tot gri-ciel era. Am traversat la Starbucks, "a double espresso please" si i-am multumit in gand aluia de a plantat cafenelele astea industriale peste tot. Apoi am luat orasul la pas. Sa va povestesc...

Berna e ..foarte frumoasa. Ce original suna. Pitoreasca. O Sinaia mai mare. Muuult mai mare. Dar tot cu aer de Sinaia. Si cu niste plusuri e adevarat, oamenii care traiesc in el sunt cel mai de pret bun al orasului. Totul este ordonat, organizat, in time, nimic nu este lasat la voia intamplarii, cu exceptia vremii, desi localnicii cu siguranta au niste leacuri si pentru asta.

Gara: e ca un aeroport. Mare, utilata cu tot ce ti-ar trece prin cap ca ai nevoie, sa incepi sau sa termini o calatorie. Inclusiv dusuri! Iar cu sistemul de transport feroviar, poti ajunge cam de oriunde...oriunde. Si sa nu uit cum arata "nasul" , poti jura ca lucreaza la banca , are niste ochi albastri de m-a dat pe spate si un zambet de 24 carate. Sa tot calatoresti asa cu trenul...E adevarat ca si pretul unui bilet este similar cu al unui bilet mai mic spre Luna..sau cu al unui bilet normal spre o Luna mai mica :D ..So take me to the Moon!!

Inceputul e promitator, dupa aceea am vazut ca se poarta ochii albastri ca in reclamele la lentile de contact. Ca toata lumea merge pe bicicleta si sunt zeci de mii in tot orasul, ca toti bicicletienii astia au niste picioare de mare senzatie..de fapt, totul e de mare senzatie, nu tu burta si slapi tarati prin oras, dadeau baietii la pedale intr-un mare fel. Asta trebuiau sa-mi spuna cei care m-au trimis acolo , nu ca "du-te ca se vorbeste franceza, o sa-ti placa!" Parol daca nu mi-au rontait baietii astia nuci in creier de n-am inteles o vorba, noroc ca ei intelegeau engleza si multi o si vorbeau. In franceza m-am conversat asa: cu un nene negru negru de la care am inchiriat o bicla, cu un peruan care mi-a admirat cerceii si apoi am dat-o in balarii despre UE si Romania , si cu alt nene francez de la mama lui, care venise in vacanta cu fiica si catelul.
Dar, cum am mai spus, avand in vedere ca erau inalti drepti si frumosi, plus bonus ochii albastri, puteau sa vorbeasca si limba papuasilor din Tara de Foc. who cares....?
Despre branzeturi si ciocolata nu stiu ce sa spun. A, da, ca imi place mai mult branza frantuzeasca pam pam. Iar ciocolata e ciocolata, cui nu-i place??

Pe scurt despre Elvetia: branza sucks, barbatii sunt belea, toate femeile au o culoare foarte reusita la par, adica sunt diverse nuante de blond, Wella ar muri de ciuda sa le vada, altele (alea care nu au abonament la ciocolata marmotei) au si picioare pana'n gat , bicicleta rulz, ciocolata e multa dar ce parca nu avem si noi toblerone si lindt, aer curat curat curat si liniste liniste liniste. Si dupa toata harmalaia, am aflat ca merg la culcare foarte devreme si se trezesc la fel de devreme. Nu stiu ce sa inteleg de aici, imi da cu rest. Oricum la ora asta am numai biciclete in cap.
Sa pedalati cu spor! ;)