Povestea unui baietel vijelios

Ieri dimineata, ziua de 29 August nu parea diferita de orice alta zi de weekend.A inceput lenes, cu soare nehotarat si nectar topit in aer, cu miros de frunze inca verzi dar care simt toamna prin vine. In tramvai in drum spre ai mei, schimbare de ton: urca un chitarist ("mandolinez" i-am zis in sinea mea pana l-am vazut, ca era in spatele meu si intai l-am auzit, apoi l-am si vazut) care, in locul textelor traditionale cu "doamnelor si domnilor va rugam sa ne ajutati bla bla bla", incepe un refren voios pe care nu-l identificam din cauza limbii de circulatie internationala in care canta: era asa ceva..engleza-franceza-italiana, dar refrenul era clar "amor amor". Si da-i si canta. Plin de pasiune si voie buna, canta mandolinezul nostru de iti venea sa sari de pe scaun. Apoi a mai bagat si un "volare, ooooo, cantare, ooooo-ooooo", beton, mi-a inveselit ziua si mi-a schimbat parerea despre cersetorii din tramvaiul 41.
Ajung la mama, apar si fratele meu cu Mishu (cumnata) si plecam toti patru la tara, la mamaie. "Mamaieeeee" cum ii zic live. Acolo soare, cald, mancam, povestim, stam sub vita, iarasi povestim, mai vine unu-altul, trece ziua. La culcare, Masha incepe sa se foiasca, ii spusese medicul ca saptamana viitoare va naste dar nu prea era in apele ei. Am uitat sa spun ca toata ziua mama a povestit cum m-a nascut pe mine (bine ca nu a intrat in detaliile horror), cum s-a nascut frate-meu, a luat-o la intrebari si pe bunica, s-a discutat de baita, pampersi, patut, alimentare naturala, etc etc etc. Spre seara imi venea si mie sa nasc, nu numai Mihaelei :D.
Asa ca pe la 11, cand a simtit ca se ingroasa gluma, am plecat in goana spre Bucuresti, cu inima in gat. Intai a trebuit sa scoatem masina din curte, si daca la venire frate-meu era la volan si noi 4 (Masha, mama, mamaia si io) il dirijam prin vie si un maldar de nisip/ pietris care era tuflit fix la intrare - "mamaie, ce faci cu atata nisip si pietris de l-ai lasat aici?...pai nimic, a ramas de cand au reparat nu-stiu-ce....asa mult??? ...da, ca mai aveau nevoie de o roaba sau doua si a venit un om care mi-a adus o remorca, si de-aia e asa mult!!! " , la plecare treaba a fost oabla. Trebuia sa deschidem portile, care erau fix in curu' masinii. Ma gandesc eu sa scoatem portile. Ok, done, dar apoi sa vezi cum pe bezna le pipaiam sa intre la loc in balamale, dupa ce fusese masina scoasa din curte. In sfarsit, balamale nimerite, pupat toata lumea, ne-am imbarcat si am plecat.
Pe drum, surpriza: dupa miezul noptii parea strada la fel de circulata ca in timpul zilei. Nuntasi, petrecareti, o caruta nesemnalizata (aici ne-a cam sarit inima din loc), noi ne grabeam spre maternitate, tot pe drum s-a rupt apa. Eu credeam ca-i doar asa, un eufemism, dar chiar curgea..apa.
Am ajuns la spital, o interneaza pe Mishu, si intram in vorba cu inca un tatic care isi astepta sotia. Eu cu frate-meu eram numai ochi si urechi ca nu stiam nimic din "protocol", domnul respectiv era calm si fara stress, ca era la al doilea copil. Ne spune printre altele ca pe el l-au trimis dupa fasa, perfuzor si alte chestii, pt ca spitalul nu le avea. Eu ma uit la el oarecum de sus si ii spun ca medicul Mihaelei este chiar din spital si probabil ca i-ar fi spus daca era nevoie de asa ceva. Si cum stateam eu cu frate-meu asteptand sa vina bebe, apare o asistenta agitata cu o foaie de hartie, pe care era un listoi cu necesarul pentru operatie: manusi sterile, nesterile, fasa, seringi, perfuzor, mama zmeilor, multe si tot felul de chestii. Era 2 noapte, duminica, cand am primit aceasta prea-minunata lista. Ne zice la ce farmacie sa ne ducem ca e non stop si le au pe toate (taticul dinainte ne-a zis unde a fost el si nu aveau toata lista). Da-i si alearga, undeva in Damaroaia, la mine cartierul asta e o zona dubioasa, nu am calcat in viata mea pe acolo, daramite sa stiu farmaciile din zona. In sfarsit, dupa ceva minute de bajbait, am gasit-o. In fata noastra, un client, fatza de pitiponc terminat de viata, facea cumparaturile pt un gras cu mercedes argintiu, care ii striga din masina: "cere de raceala...coldrex are?...pastile sau pulbere?..de-ala la pliculete...ia si niste paracetamol...sau nu mai lua...Diane are?...ia si de-ala (abia acum mi-a picat fisa ca m-am gandit toata noaptea ce-i diane asta: nu-s anticonceptionale?? ce facea grasul racit cu Diane? anyway...) si toata conversatia asta reluata cu mici variatii, asa, vreo 5 minute. Pitiponcul era sus pe trepte la geamul farmaciei, grasul striga de jos din masina. Frate-meu era calm, mie imi venea sa urlu. Cum bine zicea o colega acum cateva zile, te scoate cate unul din minti de ajungi criminal fara sa stii.
In sfarsit, luam toate cele, ditamai pungoiul, ne intoarcem la spital, asistenta imi zice "gata, in 10-15 min naste". Mai tropaim putin, auzim un chirait nou (pe bebelusul domnului dinaintea noastra il stiam deja dupa plans) si apare o alta asistenta cu o sarmaluta alba care facea scandal. Adica bebele nostru. Il spala / masoara/ cantaresc, in scurt timp il vedem si noi pe pitic, care dadea din maini si picioare si parea destul de incantat sa ne vada (asa zic eu, desi era singurul bebe lipicios de acolo, abia a facut ochi si o gramada de lume deja se holbeaza la el). O vedem apoi si pe mami, care era putin nauca si obosita dar bine in rest. Ni se spune sa aducem mancare pt mami, am fugit cu frate-meu din nou la magazin (multumesc Miha ca am stiut de unde sa iau mancare duminica la 3 dimineata!), ne-am intors, piticul facea un scandal monstru. "Ii e foame".. dejaaaa? Abia a facut ochi de o ora!

Au trecut 12 ore de cand un baietel vijelios, cum l-a numit o asistenta, a venit in viata noastra. Ii doresc bun venit, viata frumoasa ca ziua de vara in care s-a nascut, a pasit deja cu dreptul si a adus bucurie. Doamne-Ajuta!