De fapt, nu un vis, ci trei! Dupa trei zile de zacut in casa, amestecul de paracetamol, aspirina si ceaiuri se pare ca si-a facut efectul, am inceput sa visez pe banda rulanta.
Asadar..Dream number one: Eram invitata la nunta unei prietene, ori era o obligatie de serviciu, nu stiu exact, oricum domnisoara mireasa se marita tocmai in ...India! Si ajung eu acolo cu ditamai bagajele, umblu o zi intreaga dupa "rochia perfecta", cumpar una de culoarea perlei albastre (nici eu nu stiu ce-i aia dar asa am retinut din vis) si cand ma intorc la hotel (stateam la un hotel de fitze, aveam un apartament cat jumate din etajul meu de la bloc :))) , asa, la hotel imi spune cineva ca va fi nunta traditionala si trebuie sa ma imbrac potrivit cu evenimentul. Adica 'ncichidana , nici nu stiam exact ce trebuie sa pun pe mine, cate lantisoare de-alea si unde (fete, eu carpite de-alea colorate as purta macar de show, dar piercing in nas doar pt o nunta nu-mi fac!! ), deci comedie mare. Stiam ca sunt simpatii francofile, anglofile, italo-file printre fetele mele, dar indieni??!! ..ok, what can I say...macar sa anuntati din timp, daaa???...asta visam pe la 5 dimineata..
Dream number two: in visul acesta eram Miss Sporty, adica participam la o competitie de MTB, on si off road, era varaaa si caaald si frumoooos, si verde...iar eu pedalam de zor, eram in plutonul fruntas si ma gandeam la un momendat ca baietii astia care pedaleaza pe langa mine nu ma depasesc ca sa nu ma simt prost ca-s fata :)))
Si in competitia aceasta de mare angajament, la un momendat urcam o panta fara biciclete, dupa care trebuia sa schimbam echipamentul. Panta urca pana aproape de acoperisul unei cladiri, noi trebuia sa intram in cladirea respectiva pe un luminator, o fereastra lata dar foarte putin inalta, culmea e ca nimeni nu comenta si toti intrau pe rand pe fereastra respectiva. Imi vine si mie randul, tipul care intrase inaintea mea imi face semn ca ma prinde ca sa nu cad din tavan, se realizeaza toata miscarea si aterizez la el in brate. Ma imbratiseaza asa de cald si de afectuos de parca ne-am fi cunoscut de o viata, senzatia a fost asa de tare ca m-am trezit! (cred ca aveam febra...)..asa ca acum caut mascul inalt, sportiv, blond inchis sau saten deschis, cu ochii verzi-caprui, bronzat ca salvamarii :D , in tricou fara maneci (neaparat) ...ca sa termin concursul, of course!...asta se intampla pe la 8 dimineata..
Si last but not least, dream number three: tot vara, cald si frumos, am plecat la piscina (cred..) imbracata numai in costum de baie. Rosu. Pe tocuri :)))))))) Si mergeam prin oras asa, ca piscina era departe, si eram foarte consternata cand ma mai fluiera vreun santierist. Ajung la destinatie (care nu era piscina pana la urma), acolo erau o gasca de fete care aveau ele treaba lor, eu treaba mea, dar imi propun sa vizitez o casa veche aflata pe faleza (deci era cu mare, apa soare pana la urma visul meu! ). Intru in casa, era gri si urata pe dinafara dar foarte cocheta pe dinauntru. Acolo, activitate mare, in living se instaleaza prietenele mele la ceai si barfe, intr-o camera dormeau doi copii mici, cele mai multe erau goale, si in turul meu de resedinta ma intalnesc cu un om care avea..blana de leu. De leut asa, tuns scurt, peste tot avea blanita asta galben-aurie...si ma roaga sa ii cumpar un antibiotic pentru ca avea o rana la picior :))))))) Cum nu puteam sa zic nu, m-am dus, i-am cumparat diverse chestii de la farmacie, m-am intors si am vazut ca avea si o sora care arata la fel si il ingrijea...Si mi se parea absolut firesc sa cumpar medicamente pentru omul leu.
Concluzia mea este: nu stiu ce mi-au pus astia in paracetamol, dar visez misto!
duminică, 27 decembrie 2009
duminică, 30 august 2009
Povestea unui baietel vijelios
Ieri dimineata, ziua de 29 August nu parea diferita de orice alta zi de weekend.A inceput lenes, cu soare nehotarat si nectar topit in aer, cu miros de frunze inca verzi dar care simt toamna prin vine. In tramvai in drum spre ai mei, schimbare de ton: urca un chitarist ("mandolinez" i-am zis in sinea mea pana l-am vazut, ca era in spatele meu si intai l-am auzit, apoi l-am si vazut) care, in locul textelor traditionale cu "doamnelor si domnilor va rugam sa ne ajutati bla bla bla", incepe un refren voios pe care nu-l identificam din cauza limbii de circulatie internationala in care canta: era asa ceva..engleza-franceza-italiana, dar refrenul era clar "amor amor". Si da-i si canta. Plin de pasiune si voie buna, canta mandolinezul nostru de iti venea sa sari de pe scaun. Apoi a mai bagat si un "volare, ooooo, cantare, ooooo-ooooo", beton, mi-a inveselit ziua si mi-a schimbat parerea despre cersetorii din tramvaiul 41.
Ajung la mama, apar si fratele meu cu Mishu (cumnata) si plecam toti patru la tara, la mamaie. "Mamaieeeee" cum ii zic live. Acolo soare, cald, mancam, povestim, stam sub vita, iarasi povestim, mai vine unu-altul, trece ziua. La culcare, Masha incepe sa se foiasca, ii spusese medicul ca saptamana viitoare va naste dar nu prea era in apele ei. Am uitat sa spun ca toata ziua mama a povestit cum m-a nascut pe mine (bine ca nu a intrat in detaliile horror), cum s-a nascut frate-meu, a luat-o la intrebari si pe bunica, s-a discutat de baita, pampersi, patut, alimentare naturala, etc etc etc. Spre seara imi venea si mie sa nasc, nu numai Mihaelei :D.
Asa ca pe la 11, cand a simtit ca se ingroasa gluma, am plecat in goana spre Bucuresti, cu inima in gat. Intai a trebuit sa scoatem masina din curte, si daca la venire frate-meu era la volan si noi 4 (Masha, mama, mamaia si io) il dirijam prin vie si un maldar de nisip/ pietris care era tuflit fix la intrare - "mamaie, ce faci cu atata nisip si pietris de l-ai lasat aici?...pai nimic, a ramas de cand au reparat nu-stiu-ce....asa mult??? ...da, ca mai aveau nevoie de o roaba sau doua si a venit un om care mi-a adus o remorca, si de-aia e asa mult!!! " , la plecare treaba a fost oabla. Trebuia sa deschidem portile, care erau fix in curu' masinii. Ma gandesc eu sa scoatem portile. Ok, done, dar apoi sa vezi cum pe bezna le pipaiam sa intre la loc in balamale, dupa ce fusese masina scoasa din curte. In sfarsit, balamale nimerite, pupat toata lumea, ne-am imbarcat si am plecat.
Pe drum, surpriza: dupa miezul noptii parea strada la fel de circulata ca in timpul zilei. Nuntasi, petrecareti, o caruta nesemnalizata (aici ne-a cam sarit inima din loc), noi ne grabeam spre maternitate, tot pe drum s-a rupt apa. Eu credeam ca-i doar asa, un eufemism, dar chiar curgea..apa.
Am ajuns la spital, o interneaza pe Mishu, si intram in vorba cu inca un tatic care isi astepta sotia. Eu cu frate-meu eram numai ochi si urechi ca nu stiam nimic din "protocol", domnul respectiv era calm si fara stress, ca era la al doilea copil. Ne spune printre altele ca pe el l-au trimis dupa fasa, perfuzor si alte chestii, pt ca spitalul nu le avea. Eu ma uit la el oarecum de sus si ii spun ca medicul Mihaelei este chiar din spital si probabil ca i-ar fi spus daca era nevoie de asa ceva. Si cum stateam eu cu frate-meu asteptand sa vina bebe, apare o asistenta agitata cu o foaie de hartie, pe care era un listoi cu necesarul pentru operatie: manusi sterile, nesterile, fasa, seringi, perfuzor, mama zmeilor, multe si tot felul de chestii. Era 2 noapte, duminica, cand am primit aceasta prea-minunata lista. Ne zice la ce farmacie sa ne ducem ca e non stop si le au pe toate (taticul dinainte ne-a zis unde a fost el si nu aveau toata lista). Da-i si alearga, undeva in Damaroaia, la mine cartierul asta e o zona dubioasa, nu am calcat in viata mea pe acolo, daramite sa stiu farmaciile din zona. In sfarsit, dupa ceva minute de bajbait, am gasit-o. In fata noastra, un client, fatza de pitiponc terminat de viata, facea cumparaturile pt un gras cu mercedes argintiu, care ii striga din masina: "cere de raceala...coldrex are?...pastile sau pulbere?..de-ala la pliculete...ia si niste paracetamol...sau nu mai lua...Diane are?...ia si de-ala (abia acum mi-a picat fisa ca m-am gandit toata noaptea ce-i diane asta: nu-s anticonceptionale?? ce facea grasul racit cu Diane? anyway...) si toata conversatia asta reluata cu mici variatii, asa, vreo 5 minute. Pitiponcul era sus pe trepte la geamul farmaciei, grasul striga de jos din masina. Frate-meu era calm, mie imi venea sa urlu. Cum bine zicea o colega acum cateva zile, te scoate cate unul din minti de ajungi criminal fara sa stii.
In sfarsit, luam toate cele, ditamai pungoiul, ne intoarcem la spital, asistenta imi zice "gata, in 10-15 min naste". Mai tropaim putin, auzim un chirait nou (pe bebelusul domnului dinaintea noastra il stiam deja dupa plans) si apare o alta asistenta cu o sarmaluta alba care facea scandal. Adica bebele nostru. Il spala / masoara/ cantaresc, in scurt timp il vedem si noi pe pitic, care dadea din maini si picioare si parea destul de incantat sa ne vada (asa zic eu, desi era singurul bebe lipicios de acolo, abia a facut ochi si o gramada de lume deja se holbeaza la el). O vedem apoi si pe mami, care era putin nauca si obosita dar bine in rest. Ni se spune sa aducem mancare pt mami, am fugit cu frate-meu din nou la magazin (multumesc Miha ca am stiut de unde sa iau mancare duminica la 3 dimineata!), ne-am intors, piticul facea un scandal monstru. "Ii e foame".. dejaaaa? Abia a facut ochi de o ora!
Au trecut 12 ore de cand un baietel vijelios, cum l-a numit o asistenta, a venit in viata noastra. Ii doresc bun venit, viata frumoasa ca ziua de vara in care s-a nascut, a pasit deja cu dreptul si a adus bucurie. Doamne-Ajuta!
Ajung la mama, apar si fratele meu cu Mishu (cumnata) si plecam toti patru la tara, la mamaie. "Mamaieeeee" cum ii zic live. Acolo soare, cald, mancam, povestim, stam sub vita, iarasi povestim, mai vine unu-altul, trece ziua. La culcare, Masha incepe sa se foiasca, ii spusese medicul ca saptamana viitoare va naste dar nu prea era in apele ei. Am uitat sa spun ca toata ziua mama a povestit cum m-a nascut pe mine (bine ca nu a intrat in detaliile horror), cum s-a nascut frate-meu, a luat-o la intrebari si pe bunica, s-a discutat de baita, pampersi, patut, alimentare naturala, etc etc etc. Spre seara imi venea si mie sa nasc, nu numai Mihaelei :D.
Asa ca pe la 11, cand a simtit ca se ingroasa gluma, am plecat in goana spre Bucuresti, cu inima in gat. Intai a trebuit sa scoatem masina din curte, si daca la venire frate-meu era la volan si noi 4 (Masha, mama, mamaia si io) il dirijam prin vie si un maldar de nisip/ pietris care era tuflit fix la intrare - "mamaie, ce faci cu atata nisip si pietris de l-ai lasat aici?...pai nimic, a ramas de cand au reparat nu-stiu-ce....asa mult??? ...da, ca mai aveau nevoie de o roaba sau doua si a venit un om care mi-a adus o remorca, si de-aia e asa mult!!! " , la plecare treaba a fost oabla. Trebuia sa deschidem portile, care erau fix in curu' masinii. Ma gandesc eu sa scoatem portile. Ok, done, dar apoi sa vezi cum pe bezna le pipaiam sa intre la loc in balamale, dupa ce fusese masina scoasa din curte. In sfarsit, balamale nimerite, pupat toata lumea, ne-am imbarcat si am plecat.
Pe drum, surpriza: dupa miezul noptii parea strada la fel de circulata ca in timpul zilei. Nuntasi, petrecareti, o caruta nesemnalizata (aici ne-a cam sarit inima din loc), noi ne grabeam spre maternitate, tot pe drum s-a rupt apa. Eu credeam ca-i doar asa, un eufemism, dar chiar curgea..apa.
Am ajuns la spital, o interneaza pe Mishu, si intram in vorba cu inca un tatic care isi astepta sotia. Eu cu frate-meu eram numai ochi si urechi ca nu stiam nimic din "protocol", domnul respectiv era calm si fara stress, ca era la al doilea copil. Ne spune printre altele ca pe el l-au trimis dupa fasa, perfuzor si alte chestii, pt ca spitalul nu le avea. Eu ma uit la el oarecum de sus si ii spun ca medicul Mihaelei este chiar din spital si probabil ca i-ar fi spus daca era nevoie de asa ceva. Si cum stateam eu cu frate-meu asteptand sa vina bebe, apare o asistenta agitata cu o foaie de hartie, pe care era un listoi cu necesarul pentru operatie: manusi sterile, nesterile, fasa, seringi, perfuzor, mama zmeilor, multe si tot felul de chestii. Era 2 noapte, duminica, cand am primit aceasta prea-minunata lista. Ne zice la ce farmacie sa ne ducem ca e non stop si le au pe toate (taticul dinainte ne-a zis unde a fost el si nu aveau toata lista). Da-i si alearga, undeva in Damaroaia, la mine cartierul asta e o zona dubioasa, nu am calcat in viata mea pe acolo, daramite sa stiu farmaciile din zona. In sfarsit, dupa ceva minute de bajbait, am gasit-o. In fata noastra, un client, fatza de pitiponc terminat de viata, facea cumparaturile pt un gras cu mercedes argintiu, care ii striga din masina: "cere de raceala...coldrex are?...pastile sau pulbere?..de-ala la pliculete...ia si niste paracetamol...sau nu mai lua...Diane are?...ia si de-ala (abia acum mi-a picat fisa ca m-am gandit toata noaptea ce-i diane asta: nu-s anticonceptionale?? ce facea grasul racit cu Diane? anyway...) si toata conversatia asta reluata cu mici variatii, asa, vreo 5 minute. Pitiponcul era sus pe trepte la geamul farmaciei, grasul striga de jos din masina. Frate-meu era calm, mie imi venea sa urlu. Cum bine zicea o colega acum cateva zile, te scoate cate unul din minti de ajungi criminal fara sa stii.
In sfarsit, luam toate cele, ditamai pungoiul, ne intoarcem la spital, asistenta imi zice "gata, in 10-15 min naste". Mai tropaim putin, auzim un chirait nou (pe bebelusul domnului dinaintea noastra il stiam deja dupa plans) si apare o alta asistenta cu o sarmaluta alba care facea scandal. Adica bebele nostru. Il spala / masoara/ cantaresc, in scurt timp il vedem si noi pe pitic, care dadea din maini si picioare si parea destul de incantat sa ne vada (asa zic eu, desi era singurul bebe lipicios de acolo, abia a facut ochi si o gramada de lume deja se holbeaza la el). O vedem apoi si pe mami, care era putin nauca si obosita dar bine in rest. Ni se spune sa aducem mancare pt mami, am fugit cu frate-meu din nou la magazin (multumesc Miha ca am stiut de unde sa iau mancare duminica la 3 dimineata!), ne-am intors, piticul facea un scandal monstru. "Ii e foame".. dejaaaa? Abia a facut ochi de o ora!
Au trecut 12 ore de cand un baietel vijelios, cum l-a numit o asistenta, a venit in viata noastra. Ii doresc bun venit, viata frumoasa ca ziua de vara in care s-a nascut, a pasit deja cu dreptul si a adus bucurie. Doamne-Ajuta!
duminică, 12 iulie 2009
Looking for professional help :)
Am nevoie de ajutor. Sa-mi scot gandurile care alearga prin minte si sa le pun pe hartie. Sau pe foaia alba a laptopului. Sunt acolo. Se strang si se organizeaza in propozitii, se astern randuri cuminti dar in momentul in care vreau sa le arat lumii, dispar ca un fum. Acum ceva timp observasem ca am spor la povesti atunci cand trec prin stari extreme, cand sunt foarte vesela sau foarte trista, cand ma revolta ceva si trebuie sa spun...Acum nu-mi mai doresc stari extreme. Doua luni am dormit imprastiat si nu am visat, desi ma simteam toata noaptea haituita. Sau nu imi aminteam visele...ceea ce era totuna. Adormeam greu, un somn cotropitor care ma scufunda in mine, un fel de rau necesar de care aveam parte in fiecare seara. Doar ochii arsi de somnul-tortura si gandul ca "mai e putin pana maine dimineata" ma faceau sa adorm fortat. Acum e mai bine: ploua. Ploua la nesfarsit si episoadele scurte de somn s-au transformat in serial-fluviu: am dormit cate 12 ore/ noapte in weekend. Nici nu vreau sa ma gandesc ca pot mai mult, pentru ca pot. Am o vesnica dilema: e "noapte buna" sau "buna dimineata"?
miercuri, 11 februarie 2009
Mada
Ati observat ca multe postari pe bloguri incep cu "azi..nu stiu ce?"
Eu azi am realizat ca n-am mai ras de mult pana faceam crampe la stomac, nu m-am mai hlizit pe strada sau la cumparaturi pentru ca am fost numai singura, nu am vazut nici o emisiune tembela la care sa comentez coafurile si hainele sau vreun film indian (asta era terapia noastra de spalat creierii dupa o saptamana de munca), nu am ras de vreo cucerire recenta (varzoiul cucerit asta vara de tine e legenda deja), nu am fugit la munte cu ultimii bani, sa stam la soare ca gazele in calea atv-urilor si sa facem autostopul intre Busteni si Predeal, nu am alergat sa vad ultimul film de la Plaza pentru ca ne-am hotarat in ultimul moment ca vrem la film, nu am mai cautat toate filmele romanesti pe net ca sa-l vedem pe actorul ala cu mustata care iti placea tie si a jucat in doua filme mari si late (dar pe care le urmaream amandoua cu religiozitate pe toate canalele, tu ca iti placea mustaciosul, eu ca ma distra situatia), nu mai stiu nimic de actorul din Fram care ne placea la amandoua (pe asta cum il chema?..iarasi am uitat, dupa ce am cautat un week-end pe net..), nu am mai ascultat colinde in iulie (toate cd-urile pe care le aveam in casa..), nu mi-a mai cantat nimeni imnul craiovei ca sa-mi arate ca a fost la meci pe stadion, nu am mai plecat la miezul noptii sa cumparam inghetata (nirvana cu alune, neaparat), nu te-am mai vazut cu capul plin de bigudiuri (ale mele si ale tale, ca sa faci bucle multe), nu m-a mai strigat nimeni "orticooo, iarasi avem un fluture in casa!!" - cat am ras vara trecuta alergand fluturi prin casa nu am ras in ultimii 5 ani : "madaa, nu ma mai face sa rad ca nu nimeresc fluturele! // mada: ortiii, sa nu ma lasi cu asta in camera ca moor! aaaaoooleeeu ce maree ee!...aaaoleu, asta nu e fluture, daca pisca?!"...si tot asa.
Aveam si zile cand imi venea sa-mi iau campii, dar am uitat tot ce nu mi-a placut vreodata, ca asa sunt eu, uituca. Dar ma bucur ca am avut o colega de apartament ca tine.
Azi mi-am amintit toate astea pentru ca la cumparaturi am ajuns in fata vitrinei cu inghetata. Asa ca acum mananc Nirvana cu alune (specialitatea pe care o "gateai" tu).
Mada, sa traiesti!
Eu azi am realizat ca n-am mai ras de mult pana faceam crampe la stomac, nu m-am mai hlizit pe strada sau la cumparaturi pentru ca am fost numai singura, nu am vazut nici o emisiune tembela la care sa comentez coafurile si hainele sau vreun film indian (asta era terapia noastra de spalat creierii dupa o saptamana de munca), nu am ras de vreo cucerire recenta (varzoiul cucerit asta vara de tine e legenda deja), nu am fugit la munte cu ultimii bani, sa stam la soare ca gazele in calea atv-urilor si sa facem autostopul intre Busteni si Predeal, nu am alergat sa vad ultimul film de la Plaza pentru ca ne-am hotarat in ultimul moment ca vrem la film, nu am mai cautat toate filmele romanesti pe net ca sa-l vedem pe actorul ala cu mustata care iti placea tie si a jucat in doua filme mari si late (dar pe care le urmaream amandoua cu religiozitate pe toate canalele, tu ca iti placea mustaciosul, eu ca ma distra situatia), nu mai stiu nimic de actorul din Fram care ne placea la amandoua (pe asta cum il chema?..iarasi am uitat, dupa ce am cautat un week-end pe net..), nu am mai ascultat colinde in iulie (toate cd-urile pe care le aveam in casa..), nu mi-a mai cantat nimeni imnul craiovei ca sa-mi arate ca a fost la meci pe stadion, nu am mai plecat la miezul noptii sa cumparam inghetata (nirvana cu alune, neaparat), nu te-am mai vazut cu capul plin de bigudiuri (ale mele si ale tale, ca sa faci bucle multe), nu m-a mai strigat nimeni "orticooo, iarasi avem un fluture in casa!!" - cat am ras vara trecuta alergand fluturi prin casa nu am ras in ultimii 5 ani : "madaa, nu ma mai face sa rad ca nu nimeresc fluturele! // mada: ortiii, sa nu ma lasi cu asta in camera ca moor! aaaaoooleeeu ce maree ee!...aaaoleu, asta nu e fluture, daca pisca?!"...si tot asa.
Aveam si zile cand imi venea sa-mi iau campii, dar am uitat tot ce nu mi-a placut vreodata, ca asa sunt eu, uituca. Dar ma bucur ca am avut o colega de apartament ca tine.
Azi mi-am amintit toate astea pentru ca la cumparaturi am ajuns in fata vitrinei cu inghetata. Asa ca acum mananc Nirvana cu alune (specialitatea pe care o "gateai" tu).
Mada, sa traiesti!
miercuri, 21 ianuarie 2009
Stra-stra-nepoata lui Gingis Han
De cateva zile tot am drum pe Calea Victoriei, si ca sa ma dezmortesc dupa orele petrecute la birou, de cele mai multe ori o iau pe jos de la Piata Victoriei pana aproape de capatul aflat la Natiunile Unite. Nu stiu daca e fata mea prietenoasa vinovata pentru asta, dar am ajuns un fel de "ghidul strazilor" pentru zona respectiva..ma opreste lumea sa ma intrebe de diverse adrese, culmea e ca si stiu unde sa ii trimit, cool, ce mai! Ma bucur ca am depasit etapa in care spuneam tare si convingator "pe acolo trebuie sa o luati! e prima la stanga! " pentru ca la fix zece secunde dupa ce pietonul ratacit pleca, sa realizez ca l-am trimis in balarii..Mi s-a intamplat de multe ori, dar cand vad o privire plina de speranta care asteapta indicatiile salvatoare de la mine...nici nu-mi vine sa zic "nu stiu!" !
Azi, pentru ca eram din nou pe Calea Victoriei, pentru mai multa variatie, am schimbat trotuarul. Ce perspectiva noua! Cladirile aratau altfel, luminile erau diferite, desi sensul de mers era acelasi...de unde concluzia mea ca e bine sa mai schimbi drumul din cand in cand, chiar daca destinatia este aceeasi. Azi am terminat un referat despre Constantin cel Mare, cu asta ma ocup de zece zile si tot el este motivul plimbarilor mele nocturne.
Si uite asa am mai luat o gura de istorie, si printre altele azi am avut parte de o mare revelatie: prin anii 330, adica pe vremea imparatului Constantin, Campia Romana era locuita de goti. Romanii erau mai la sud. Care goti...erau goti. Nu tu daci, nu tu romani. Si uite-asa am inceput sa ma gandesc, eu de unde vin?
Din romani clar nu, imi sunt antipatici italienii. Daci nu am cunoscut, nu pot sa spun. Din surse sigure stiu ca strabunicul a venit in Romania din Moldova de peste Prut. Si cum sunt eu cam salbatica si turbata uneori si mi se mai spune ca am ochii mici de asiatica..cred ca am si sange de tataroaica in mine. Deci, pe scurt, sunt stra-stra-nepoata lui Gingis Han. Asa...daca un afro-american cu bunicii in Kenya a ajuns presedintele SUA...pe mine ce ma asteapta? ..hm..Oare Putin ce stramosi are? ..
Azi, pentru ca eram din nou pe Calea Victoriei, pentru mai multa variatie, am schimbat trotuarul. Ce perspectiva noua! Cladirile aratau altfel, luminile erau diferite, desi sensul de mers era acelasi...de unde concluzia mea ca e bine sa mai schimbi drumul din cand in cand, chiar daca destinatia este aceeasi. Azi am terminat un referat despre Constantin cel Mare, cu asta ma ocup de zece zile si tot el este motivul plimbarilor mele nocturne.
Si uite asa am mai luat o gura de istorie, si printre altele azi am avut parte de o mare revelatie: prin anii 330, adica pe vremea imparatului Constantin, Campia Romana era locuita de goti. Romanii erau mai la sud. Care goti...erau goti. Nu tu daci, nu tu romani. Si uite-asa am inceput sa ma gandesc, eu de unde vin?
Din romani clar nu, imi sunt antipatici italienii. Daci nu am cunoscut, nu pot sa spun. Din surse sigure stiu ca strabunicul a venit in Romania din Moldova de peste Prut. Si cum sunt eu cam salbatica si turbata uneori si mi se mai spune ca am ochii mici de asiatica..cred ca am si sange de tataroaica in mine. Deci, pe scurt, sunt stra-stra-nepoata lui Gingis Han. Asa...daca un afro-american cu bunicii in Kenya a ajuns presedintele SUA...pe mine ce ma asteapta? ..hm..Oare Putin ce stramosi are? ..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
