What makes you tick

Aseara am observat in Herastrau ca..a venit primavara, adica prin toate zonele mai putin luminate erau perechi. Desi era cam frigut. Cica iubirea tine de frig. Si de foame. Whatever.
Cand alerg am mintea clara si imi vin diverse ganduri. .
Asa ca am alergat in continuare si m-am gandit what makes me tick, ce m-ar da pe spate si n-as lesina de ras .Ar fi ceva sa-mi propuna sa alergam impreuna un maraton. Just the two of us. Ca sa mancam clatite la finish.
Sau sa urcam pe vreun munte din visele mele (acum trei luni visam Mont Blanc).
Sau sa ma trezesc cu el la usa la 4 dimineata, sa ma duca intr-un camp inflorit sa vedem rasaritul, neaparat cu bicicleta.
Sau sa ma duca in mijlocul marii, noaptea, sa vedem daca apa e lina ca in "Viata lui Pi" (ma obsedeaza chestia asta :))
Sau sa facem stafeta la triatlon. Eu zic sa inceapa antrenamentele, oriunde ar fi, ca eu am inceput. Ne vedem la start!

Practice makes it perfect

Ce mi-a placut de cand a inceput Olimpiada:
- cum a sarit Regina din elicopter: priceless! :)) De fapt, imi doresc Regina din ce in ce mai mult. Oare maine nu avem si varianta 3, de votat Regina?
- festivitatea de deschidere, toata, de la primul pana la ultimul minut. De fapt, nu cred ca m-am uitat asa mult la televizor de cand a inceput anul, puse cap la cap toate minutele vazute de mine la tv
- Horia Tecau, un portdrapel sexy si emotionat :)
- alt portdrapel, al statului Kuweit: a sarutat steagul la intrarea pe stadion, a fost un fel de "voi stati linistiti ca sunt eu aici" . Cred ca nici nu mai are importanta la ce sport concureaza sau ce performanta va avea.
- in delegatia italiana era un sportiv cu o hartie pe care scria mare "Gioelle, papa e qui" . Chiar daca Gioelle e posibil sa aiba 2 ani si nu stie sa citeasca, cu siguranta este foarte mandra de taticul ei. Si eu sunt mandra, chiar daca nu sunt Gioelle. Ce senzatie de bine cand exista astfel de oameni, nu-i asa? 
- mi-a mai placut un inotator palestinian care si-a facut semnul crucii inainte de a plonja in bazin. Pentru reprezentatul unei tari care se intinde pe jumate de bazin si trece granita ca sa intoarca la celalalt capat, faptul ca a ajuns aici spune ca Dumnezeu a fost cu el tot timpul.
- mi-a placut mongoleza cu care s-a luptat Alina Dumitru, a naibii mongoleza bine se mai tinea pe picioare! Noroc cu Alina ca a trimis-o la plimbare. Hai Alinaaaaa!
-mi-a placut inotatorul care a luptat umar la umar cu Michael Phelps, chiar daca nu s-a calificat in finala. Laszlo Cseh il cheama, sper sa mai auzim de el.
- ooo, exista viata fara fotbal! Ia uite ce de sport la tv fara pateticii de la fotbal! ole, ole ole oleeeee!
Imi place Olimpiada asta senzational de mult. Mai ca m-am indragostit.

Jump!

Sunt multe cuvinte simple cu efect extraordinar, am observat ca e important cand sunt spuse si mai ales cat de mult crezi in ele. Cand ele pot insemna totul sau nimic. Mi s-a spus de multe ori ca "Orti, you can do it", "Hai ca poti, am incredere in tine bla bla" , mi-am spus si eu, desi in sinea mea imi dadeam doua palme ca sa-mi alung temerile si imi faceam o cruce cu limba inainte de a ma arunca in necunoscut. Pana de curand, cand am auzit: "Eu stiu ca poti. Va fi putin mai greu la inceput, dar poti. ". Spus pe un ton calm si sigur care mi-a alungat orice indoiala si nesiguranta , acum sau mai tarziu, pentru urmatoarele cinci vieti cel putin. Opaa, deci e cineva care stie. Si nu mai trebuie sa demonstrez nimic (ca pot, ca sunt, ca stiu).E cineva care ma vede la capatul drumului pe care abia am pasit. Isn't that great? :)

Si mi-a mai spus ceva: "Nu-ti fie teama, sunt eu aici". Cred ca am asteptat o viata sa aud asta.Mi-am abandonat toate temerile si am sarit. Spre nivelul urmator.

I have a stalker!

Viata mea "la bloc" incepe sa devina din ce in ce mai palpitanta. Dupa ce acum doua luni ma plangeam de vecina pseudo-isterica din apartamentul de deasupra, acum am noutati: I have a stalker!
Noaptea trecuta, pe la 3 trecute fix (e ceva magic la ora asta de-i apuca pe toti crizele intre 3 si 5 dimineata?..de ce nu fac scandal la ora 14.00 de exemplu...intrebare retorica anyway) tzar la usa. Intai am crezut ca visez, ca mi se pare, tzaraitura a fost asa scurta ca m-am intors pe partea cealalta inainte de a ma lamuri daca aud sau mi se pare. Dupa vreo 15 minute, s-a repetat. Sa ma conving ca nu mi se pare. Dupa care am inghetat de frica si am stat asa aproape doua ore, interval in care din 15 in 15 minute auzeam cate un tzar tzar la usa. Scary as hell, cred ca nici n-am respirat prea des, sa ma duc la usa nici vorba. Cand a inceput sa se lumineze de ziua, dixtractia s-a incheiat, am reusit sa dorm o ora. Dupa care am fost upside down jumatate de zi, nedormita, speriata, ciufuta. Ce sa fac acum? Inca nu stiu, dar am "scos" spaima asa: mi-am imaginat ca vizitatorul nocturn se face mic mic, ca in Alice in Wonderland. Mic cat o minge de tenis. Pe care o degajez cu bombeul si cu mare talent, pana ajunge intr-o insula indepartata plina de canibali. Care il pun  in oala, il halesc, dupa care il transforma in ..ingrasamant :D. Dupa care din el creste o floare. Eee?
suna haios, dar daca nu mai dau semne, va rog sa-l sunati pe tata sau pe frate-meu.

03:43

De aproape trei ani, de cand stau in actuala locuinta, am parte de niste mici incidente "domestice" provocate de vecinii mei din apartamentul de deasupra. Se intampla asa: la 2, la 3, la 5 dimineata, numai la ore din astea sexy, o femeie incepe sa tipe, uneori sa si planga. Prima oara cand am auzit-o, am avut impresia ca se cearta cu cineva la telefon, si ca vorbeste singura, pentru ca nu se mai auzea nimic in afara de vocea ei. Pana cand a inceput sa tranteasca usile si sa arunce chestii pe jos, eventual unele care se sparg pe gresie, si atunci mi-am dat seama ca exista si un interlocutor.
Azi, la 03.43 m-au trezit niste tipete si plansete, "nu mai suport! nu mai suport!" zdrang o usa trantita (usa din aceea cu geam la mijloc, ca sa fie efectul total). Tipete zece minute, nu am inteles mai mult decat ca nu mai suporta (sincer, nici eu), apoi robinetul de la baie, probabil ca s-a spalat pe fata dupa atata plans si acum e program de somn. Pana data viitoare.
Iar eu am ramas huhurez in varful patului, de atunci ma tot gandesc ce ar trebui sa fac la astfel de evenimente. Sa sun la politie? La salvare? ..oare femeia aceea este maltratata in vreun fel sau doar e mal a tete? ...daca nu mai suporta, asa cum spune, de ce sta aici, in continuare, de atata timp? ..oare este ceva legat de primavara, pentru ca am observat ca primavara si vara sunt mai dese incidentele acestea?..oare trebuia sa ma duc la usa lor?..si sa le spun ce?
Mai multe nu stiu despre fiinta aceasta. Pe vecinii mei (parintii fetei - asa presupun)ii cunosc putin, par pasnici si linistiti, sunt around 60, ea si-a cerut scuze daca sotul ei face galagie cand vine seara de la serviciu si se joaca cu catelul, iar el m-a ajutat pro bono cu instalatiile sanitare de fiecare data cand am avut vreo problema. so..they look ok. Atunci ce-i cu fata asta care tipa si tranteste usi la 3 noaptea?
Am vazut eu prea multe filme americane unde exista servicii sociale, si o femeie under pressure poate gasi un loc sigur in care gaseste sprijin si consiliere? Sunt multe lucruri in lumea aceasta care ma intorc pe dos, pe care le gestionez cumva in economia mea interioara, dar nu accept sub nici o forma violenta impotriva femeilor si copiilor, simt ca imi explodeaza creierii cand aud cazuri de femei maltratate, lovite, umilite. Ceea ce se intampla cu vecinii mei ma sperie, ma dezgusta (de ce nici unul din ceilalti vecini nu spune nimic, niciodata, doar nu e tot blocul plin de femei singure care stau in varful patului si oscileaza cu telefonul in mana, daca sa sune la 112 sau la spitalul 9), ma oboseste (e o galagie permanenta in bloc, daca nu se aude o bormasina prin apartamentele de deasupra mea, cu siguranta se intampla ceva in curtile de vis-a-vis, iar vara e sezon de gratare plus manele, ce misto). Simt ca trebuie sa fac ceva, dar am mai avut parte de implicari domestice din care singura concluzie a fost aia cu facerea de bine...

Ce sa fac acum? dar data viitoare?

De luni

Azi e luni, deci pot sa ma lamentez, sau sa-mi fac de cap sau amandoua.
Sambata am rezistat eroic sa nu scriu cum am fost deprimata timp de 15 minute dupa ce am gasit pe youtube o inregistrare cu ultima cantare live a celor de la Bosquito, dintr-un club bucurestean. Mai oameni buni, eu (si un sfert din populatia feminina a Romaniei) am fost inamorata (in secret, e adevarat) de Radu Almasan, cum era el sexy asa cu pletele in vant si arunca cu picioarele in toate partile cand dansa, si purta niste camasi cel putin ciudatele, dar era funky-punky-mega-sexy-crunchy. Acum e un buflei cuminte, cu pleata frumos asezata cu peria, eu zic asa, de la intaltimea blogului meu, daca nu da burta jos, m-a pierdut de fana, si nu vad nici un succes muzical rasunator la orizont. Deci mai domnilor, Mick Jagger care are o suta de ani spre moarte, e super slim si n-are burta bufleie rotofeie, ia mai incet cu shaorma pe scari ca vine vara si stricati peisajul.

Trei zambete

In ultimele zile mi-au misunat diverse ganduri prin cap, sa scriu, sa nu scriu, eram cam pusa pe harta si intr-o dispozitie critica, asa ca am asteptat o zi senina in care sa scriu despre lucruri care mi-au placut, sau macar mi-au adus un zambet pe fata.
Azi l-am vazut pe Iorgu facand un wheelie, dupa momentul asta am avut un zambet tamp cel putin doua ore. E semn ca a venit primavara! :)
Si am vazut o doamna biciclista pe Magheru, care statea la semafor ridicata in scarite, era de mare senzatie tinuta dumneaei. This was smile number two.
Si last but not least, am vorbit la telefon cu bunica mea, Mamaia pentru cunoscatori, care mi-a povestit cum s-a lasat ea de cafea si bea ceai, la cei 80 si nu stiu cati de ani :)) this was cool, Mamaia rulz!

Happy smile everyone!